ICCJ. Decizia nr. 3589/2006. Contencios. Litigiu privind regimul străinilor. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3589/2006
Dosar nr. 30453/2/2005
Şedinţa publică din 25 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, la 20 februarie 2006, E.N., cetăţean iranian, a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 119 din 19 ianuarie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, în dosarul nr. 30453/2/2005 (fost nr. 2970/2005).
În motivarea recursului s-a susţinut că în mod greşit s-a respins, ca neîntemeiată, acţiunea petentului, în anularea deciziei şefului Autorităţii pentru Străini din 11 martie 2005, de respingere a cererii de stabilire a domiciliului în România şi obligarea autorităţii pârâte la reanalizarea cererii, în sensul aprobării acesteia şi recunoaşterea drepturilor şi intereselor sale legitime în România.
Se invocă dispoziţiile art. 304 alin. (1) pct. 9, respectiv 7 şi susţine că întârzierile şi discontinuităţile reţinute de instanţa de fond în privinţa şederii sale în România nu au nicio legătură cu dreptul său de şedere temporară în România. Aceasta, cu atât mai mult, cu cât el, prin şederea timp de 14 ani în România, consideră că şi-a câştigat deplin dreptul de a i se prelungi şederea în România.
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că prin sentinţa nr. 119 din 19 ianuarie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul E.N. împotriva pârâtei Autoritatea pentru Străini.
S-a reţinut de instanţa de fond că petentul nu îndeplineşte condiţia prevăzută de art. 70 alin. (1) lit. a) pct. II din OUG nr. 194/2002, respectiv şederea poate fi considerată legală, când discontinuităţile de şedere între perioadele pentru care s-a acordat succesiv dreptul de şedere, sunt mai mici de 30 de zile consecutive şi nu depăşesc în total 90 de zile pe întreaga perioadă, chiar dacă străinii au fost sancţionaţi contravenţional.
Hotărârea atacată este legală, deci actul administrativ atacat este legal, astfel încât recursul declarat fiind neîntemeiat, va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
Potrivit art. 70 alin. (1) lit. a) pct. II din OUG nr. 194/2002, privind regimul străinilor în România, se prevede că:
„Străinii îşi pot stabili domiciliul în România, dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
- au o şedere temporară şi legală în ultimii 5 ani anteriori depunerii cererii;
- şederea va fi considerată legală, atunci când discontinuităţile între perioadele pentru care s-a acordat succesiv dreptul de şedere, sunt mai mici de 30 de zile consecutive şi nu depăşesc în total 90 de zile pe întreaga perioadă, chiar dacă au fost sancţionaţi contravenţional".
În mod corect s-a stabilit de instanţă că discontinuităţile dintre perioadele pentru care s-a acordat succesiv dreptul de şedere, depăşesc 30 de zile consecutive, astfel încât şederea petentului pe teritoriul României şi-a pierdut caracterul legal.
Faptul că petentul a avut drept de şedere pe teritoriul României, prelungit, atunci când a expirat, nu înseamnă, faţă de dispoziţiile legii, ca de fiecare dată când permisiunea şederii expiră, să nu se verifice din nou îndeplinirea condiţiilor legale pentru o nouă perioadă de şedere.
Aşa fiind, recursul fiind neîntemeiat, va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de E.N. împotriva sentinţei civile nr. 119 din 19 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3587/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3591/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
