ICCJ. Decizia nr. 3594/2006. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3594/2006
Dosar nr. 5580/1/2006
Şedinţa publică din 25 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, reclamantul N.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor, respectiv Inspectoratul General al Poliţiei Române, anularea dispoziţiei prin care a fost eliberat din funcţia de Şef al Poliţiei municipiului Bacău, suspendarea acestei dispoziţii, repunerea în funcţia avută anterior, precum şi obligarea Ministerului Administraţiei la repararea pagubelor cauzate şi la plata de daune morale.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în urma verificării efectuate în perioada 24 ianuarie - aprilie 2005, de o echipă de control din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, s-a încheiat Raportul de control înregistrat sub nr. S/34009 din 11 februarie 2005, iar că urmare acestui raport s-a propus analiza activităţii pentru a se evalua oportunitatea eliberării sale din funcţie, în conformitate cu art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 şi art. 45 din Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 300/2004.
Reclamantul a mai arătat că măsura eliberării din funcţie este, în opinia sa, nelegală şi netemeinică, fiind, în realitate, o sancţiune mascată, luată cu încălcarea procedurii prevăzute de lege, a dreptului la apărare, neavându-se în vedere prevederile art. 120 din Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 300/2004, motiv pentru care a contestat evaluarea efectuată şi măsura dispusă, contestaţia sa fiind, însă, respinsă.
Se mai precizează că raportul de control nu cuprinde aspecte de management defectuos care să îi fie imputabile, cu atât mai mult, cu cât la evaluările anuale, calificativul primit a fost „foarte bine", şi că, în cazul de faţă, au fost încălcate prevederile art. 66 din Legea nr. 360/2002 care reglementează stabilitatea în funcţie a poliţistului.
Reclamantul a invocat în cauză excepţia de nelegalitate a art. 45 din Ordinul nr. 300/2004, excepţie respinsă prin încheierea din 13 septembrie 2005, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 4602 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pârâţii au depus întâmpinare la dosarul cauzei, invocând pe cale de excepţie, inadmisibilitatea acţiunii, motivat de faptul că măsura eliberării din funcţie este o decizie managerială, şi nu o sancţiune disciplinară, pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei invocând şi lipsa calităţii sale procesuale pasive, prin prisma faptului că măsura a fost dispusă de Ministerul Administraţiei şi Internelor.
În fond, ambii pârâţi au solicitat respingerea acţiunii, opinând că măsura în speţă a fost luată cu respectarea prevederilor legale.
Prin sentinţa nr. 7/2006 din 16 ianuarie 2006, instanţa a respins atât excepţiile invocate de pârâţi, cât şi acţiunea formulată de reclamantul N.N.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei are calitatea procesuală pasivă în cauză, iar că potrivit art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie şi art. 60 din Legea nr. 188/1999, reclamantul se poate adresa justiţiei, pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale legitime, având un drept recunoscut de a se adresa instanţei de contencios şi de a contesta rezultatul evaluării profesionale.
Pe fondul cauzei, instanţa a apreciat că măsura dispusă este una de natură managerială, fiind luată în urma evaluării reclamantului, în condiţiile prevăzute de art. 27 din Legea nr. 360/2002 şi art. 45 şi art. 76 lit. b) din Ordinul nr. 300/2004, astfel încât susţinerile reclamantului, referitoare la încălcarea dispoziţiilor care reglementează răspunderea disciplinară, nu pot fi reţinute. S-a mai constatat că probele administrate în cauză nu dovedesc existenţa unor împrejurări diferite celor reţinute în raportul de inspecţie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, N.N., criticând soluţia pronunţată pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. Prin motivele de recurs se arată că motivarea instanţei de fond conţine generalităţi, fără a se reţine fapte ce i se pot imputa, că nu există vreun text de lege care să prevadă eliberarea poliţistului din funcţii de conducere sau de execuţie ca pe o măsură managerială, astfel încât măsura dispusă este o sancţiune disciplinară, pentru a cărei aplicare este necesară respectarea procedurii prealabile. Se mai precizează că propunerea şi dispoziţia de eliberare din funcţie s-au făcut, în opinia recurentului, de organe necompetente şi că nu pot coexista calificativele obţinute în baza textelor de lege, cu cele ce au avut la bază criterii aleatorii, nedeterminate.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, analizând motivele invocate, în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, constată nefondat recursul declarat, pentru considerentele ce urmează:
În conformitate cu prevederile art. 45 din Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 300/2004, eliberarea poliţistului/cadrului militar, se poate face la propunerea Corpului de Control al ministrului, în urma evaluării unităţii pe timpul inspecţiilor, controalelor de fond şi tematice, precum şi a verificărilor ocazionate de sesizări la adresa personalului.
Din probatoriul administrat în cauză, rezultă că în perioada 24 ianuarie - 4 februarie 2005, o comisie constituită din inspectori ai Corpului de Control şi specialişti din direcţiile centrale a procedat la verificarea şi evaluarea legalităţii, calităţii şi finalităţii serviciului poliţienesc la Inspectoratul de Poliţie al judeţului Bacău, principalele obiective vizând capacitatea de acţiune a unităţii, stilul şi metodele de muncă ale cadrelor de conducere, nivelul pregătirii personalului şi sistemul de relaţionare internă şi externă.
Cu ocazia controlului efectuat s-a constatat, în ce priveşte managementul la nivelul Poliţiei municipiului Bacău, că recurentul-reclamant, în calitatea deţinută, deşi s-a preocupat pentru realizarea unui cadru organizatoric şi funcţional, nu a procedat la aplicarea sistemului şi la secţiile de poliţie din subordine, aspect ce a rezultat din deficienţele majore de planificare, organizare şi conducere a muncii constatate pe timpul inspecţiei la cele două secţii de poliţie din structură. S-a mai reţinut, de asemenea, că activitatea de control efectuată nu a fost urmată de activităţi concrete de sprijin şi îndrumare, care să conducă la eficientizarea muncii cadrelor verificate, existând grave deficienţe manageriale ce au fost constatate şi pe timpul controalelor anterior efectuate.
Urmare a deficienţelor de ordin managerial constatate, în conformitate cu prevederile art. 45 din Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 300/2004, s-a propus eliberarea recurentului-reclamant din funcţia deţinută, iar prin dispoziţia nr. S/809 din 23 februarie 2005, avându-se în vedere Raportul Corpului de Control al Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. S/34009 din 11 februarie 2005, recurentul-reclamant a fost eliberat din funcţie.
În atare condiţii, Curtea constată că măsura de faţă s-a adoptat şi dispus cu respectarea procedurii instituite de art. 45 din Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 300/2004, eliberarea din funcţie fiind făcută la propunerea Corpului de Control al ministrului, urmare a deficienţelor manageriale constatate în urma controlului efectuat în baza Planului tematic aprobat.
Totodată, susţinerea recurentului, relativă la motivarea hotărârii atacate, nu poate fi reţinută, instanţa de fond răspunzând în fapt şi în drept la toate pretenţiile formulate de părţi, motivarea conducând la soluţia adoptată.
În concluzie, pentru considerentele mai sus arătate, se constată că prima instanţă a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, motiv pentru care recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de N.N. împotriva sentinţei nr. 7/2006 din 16 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3593/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3595/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
