ICCJ. Decizia nr. 3595/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3595/2006
Dosar nr. 6089/1/2006
Şedinţa publică din 25 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 769/CAF/2005, la Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta T.S. a solicitat, în contradictoriu cu Curtea de Conturi a României, anularea Ordinului Preşedintelui Curţii de Conturi, nr. 172 din 20 iulie 2005, de încetare a mandatului şi obligarea autorităţii pârâte la acordarea drepturilor salariale cuvenite pentru perioada 15 - 31 iulie 2005.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că a funcţionat ca procuror financiar în cadrul Camerei Judeţene de Conturi Galaţi, ultimul mandat împlinindu-se la 15 iulie 2005, dar că anterior expirării mandatului, prin OUG nr. 53/2006, s-a dispus preluarea tuturor procurorilor financiari de către parchetele de pe lângă tribunale, prin decret prezidenţial fiind numită procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, începând cu data de 26 iulie 2005, astfel încât, prin emiterea ordinului contestat, a fost prejudiciată atât pecuniar, prin neîncasarea salariului pentru a doua jumătate a lunii iulie, cât şi sub aspectul creării unei perioade de discontinuitate în vechimea în muncă.
S-au administrat probatorii cu acte şi în urma analizării acestora prin sentinţa civilă nr. 13/F din 10 ianuarie 2006, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a dispus anularea Ordinului Preşedintelui Curţii de Conturi nr. 172 din 20 iulie 2005, obligând pe pârâtă să acorde reclamantei, drepturile salariale cuvenite pe perioada 15 - 31 iulie 2005.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că dată fiind situaţia tranzitorie ce s-a creat prin OUG nr. 53/2005, în sensul preluării tuturor procurorilor financiari de către parchetele de pe lângă tribunale, autoritatea pârâtă era datoare ca într-o modalitate prevăzută de lege, fie să urgenteze procedura preluării tuturor procurorilor financiari de către parchete, fie să le acorde acestora un preaviz, înainte de a se dispune cu privire la încetarea raporturilor de muncă.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, Curtea de Conturi a României, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi susţinând, în esenţă, că în mod greşit, instanţa de fond a admis cererea reclamantei şi a anulat ordinul prin care s-a dispus încetarea raporturilor de muncă ale recurentei ca procuror financiar.
Ordinul nr. 172 din 20 iunie 2005/DDS, emis de Preşedintele Curţii de Conturi a României, a constatat încetarea cu data de 15 iulie 2005 a mandatului reclamantei, de procuror financiar, în temeiul prevederilor art. 116 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, mandatul de muncă fiind pe o perioadă de 6 ani ce a expirat, la aceeaşi dată încetând şi plata drepturilor salariale, din moment ce reclamanta nu-şi mai putea exercita legal atribuţiile ce îi reveneau.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi în raport cu dispoziţiile legale aplicabile, Curtea îl va respinge, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - legea contenciosului administrativ „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată".
Aşa cum corect reţine şi instanţa de fond, Ordinul contestat, nr. 172 din 20 iulie 2005, emis de Preşedintele Curţii de Conturi, prin care s-a constatat încetarea, începând cu 15 iulie 2005 a mandatului reclamantei-intimate, de procuror financiar, a încălcat dreptul acesteia privitor la stabilitatea în muncă, cu consecinţe asupra drepturilor ce decurg din vechimea continuă şi neîntreruptă în magistratură, inclusiv cele salariale.
Este adevărat că la data de 15 iulie 2005 înceta de drept mandatul de 6 ani de numire a sa ca procuror financiar, însă autoritatea emitentă, respectiv Preşedintele Curţii de Conturi, trebuia să aibă în vedere modificările legislative ce erau în curs de aplicare, şi anume, faptul că în aplicarea unei dispoziţii constituţionale, la 15 iunie 2005, a fost emisă OUG nr. 53/2005 (M. Of. nr. 534/23.06.2005) care, la art. 1 alin. (1), prevede preluarea de către Ministerul Public a procurorilor financiari în funcţie de data intrării în vigoare a ordonanţei.
Cum la data de 23 iunie 2005, reclamanta-intimată îndeplinea funcţia de procuror financiar, urmând, deci, a fi preluată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi (fapt ce s-a realizat prin Decretul Prezidenţial nr. 668 din 21 iulie 2005), ordinul emis de Preşedintele Curţii de Conturi, contestat de reclamanta-intimată, apare ca nelegal, fiind dat cu încălcarea unor drepturi ale intimatei legate de vechimea continuă şi neîntreruptă în magistratură.
Aplicarea cu întârziere a OUG nr. 53/2005, de preluare a reclamantei-intimate ca procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, începând cu 26 iulie 2005, data publicării în Monitorul Oficial a Decretului Prezidenţial, de numire în funcţie, nu-i poate fi imputată acesteia, aşa încât şi din acest punct de vedere, emitentul actului a acţionat nelegal prin emiterea ordinului.
De altfel, în acest sens este şi conţinutul adresei emisă de Procurorul general cu nr. 124/C3/2005 care, interpretând dispoziţiile OUG nr. 53/2005, precizează ca „drepturile salariale cuvenite personalului trecut la Ministerul Public vor fi achitate de către Curtea de Conturi, pentru procurori, până la 31 iulie 2005, acest aspect rezultând şi din adresa depusă de Ministerul Finanţelor Publice nr. 1870 din 16 septembrie 2005".
Aşadar, faţă de modificările legislative intervenite cu privire la activitatea procurorilor financiari, emitentul ordinului contestat trebuia să reaprecieze asupra aplicării întocmai a prevederilor art. 116 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 94/1992, ce au fost invocate în ordin şi să analizeze dacă acestea mai erau incidente în exclusivitate în cazul procurorilor financiari.
În consecinţă, în raport cu cele de mai sus reţinute şi în baza dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Curtea de Conturi a României împotriva sentinţei nr. 13/F din 10 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3594/2006. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3596/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
