ICCJ. Decizia nr. 3599/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3599/2006
Dosar nr. 6392/1/2006
Şedinţa publică din 25 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, reclamantul L.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov, anularea deciziei de revizuire nr. 4427 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia de a emite o nouă hotărâre, prin care să recunoască în favoarea sa, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 septembrie 1941 - 6 martie 1945, începând cu 1 octombrie 2004.
În motivare, reclamantul a arătat, pe de o parte, că prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 189/2000 vizează cazurile survenite până la data de 8 noiembrie 2000, astfel încât pârâta a procedat la emiterea deciziei de revizuire, cu încălcarea prevederilor legale, iar, pe de ală parte, că motivarea reţinută în cuprinsul deciziei atacate este greşită, acesta considerându-se îndrituit, în raport cu probatoriul administrat, să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000.
Prin sentinţa nr. 53/F din 6 martie 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, instanţa a admis contestaţia formulată şi a dispus anularea deciziei de revizuire nr. 4427 din 09 noiembrie 2005, obligând, totodată, pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 septembrie 1942 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 octombrie 2004.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că Decizia de revizuire atacată este lovită de nulitate absolută, motivat de faptul că deciziile de revizuire pot viza exclusiv legalitatea drepturilor acordate până la 8 noiembrie 2000. Pe fondul cauzei, instanţa a apreciat că reclamantul a făcut dovada încadrării sale în situaţia prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, fiind, astfel, îndrituit să beneficieze de măsurile reparatorii în speţă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Braşov, criticând soluţia pronunţată pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. Prin motivele de recurs, recurenta-pârâtă a opinat că în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 se încadrează numai persoanele care au fost strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, care au fost efectiv mutate sau obligate să-şi schimbe domiciliul. S-a mai susţinut că în textul de lege sus-menţionat se încadrează persoanele refugiate din Ardealul de Nord, ca urmare a Dictatului de la Viena, cele refugiate din Basarabia şi Bucovina de Nord, ca urmare a ultimatumului U.R.S.S. din 26 - 27 iunie 1940 şi cele care au făcut obiectul schimbului de populaţie între România şi Bulgaria, în baza Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, analizând motivele invocate, în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, constată fondat recursul declarat, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, Casa Judeţeană de Pensii sau, după caz, Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, va verifica, atunci când este sesizată sau din proprie iniţiativă, legalitatea drepturilor acordate beneficiarilor ordonanţei, până la data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I. În conformitate cu alin. (2) al aceluiaşi articol, în cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale, se va emite decizie de revizuire.
Textul de lege instituie în sarcina Casei Judeţene de Pensii sau, după caz, a Casei de Pensii a municipiului Bucureşti, obligaţia de a verifica legalitatea drepturilor acordate beneficiarilor ordonanţei, până la data publicării acesteia în Monitorul Oficial, iar instituirea unei atare obligaţii nu exclude posibilitatea organului emitent de verificare a legalităţii drepturilor acordate ulterior momentului stipulat de art. 10 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 şi emiterii, în consecinţă, a unei decizii de revizuire.
În atare condiţii, Curtea constată că în mod greşit prima instanţă a apreciat că Decizia de revizuire în speţă este lovită de nulitate absolută.
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de articolul mai sus menţionat.
În speţă, probatoriul administrat în cauză nu conduce la concluzia că părăsirea domiciliului s-ar fi datorat unor motive etnice.
Astfel, martorii B.D. şi B.A. nu au menţionat în ce au constat motivele de natură etnică care au condus la părăsirea domiciliul, declarând că familia reclamantului a fost nevoită să-şi părăsească domiciliul, tatăl acestuia pierzându-şi locul de muncă, aspecte ce nu reprezintă, însă, persecuţie etnică în accepţiunea textului de lege.
De asemenea, se reţine că martorii nu au arătat în ce împrejurare au luat la cunoştinţă despre cele declarate, iar că declaraţiile acestora nu au fost susţinute cu acte din care să rezulte că, la rândul lor, ar fi fost în situaţia prevăzută de Legea nr. 189/2000.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., va admite recursul declarat, va modifica sentinţa atacată şi va respinge acţiunea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Braşov împotriva sentinţei nr. 53/F din 6 martie 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3598/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3600/2006. Contencios → |
|---|
