ICCJ. Decizia nr. 3601/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3601/2006
Dosar nr. 7070/1/2006
Şedinţa publică din 25 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, reclamantul B.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5218 din 31 octombrie 2005, emisă de pârâtă, cu consecinţa recunoaşterii calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000 şi acordării drepturilor cuvenite.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că hotărârea atacată este nelegală, deoarece prin aceasta a fost respinsă cererea sa formulată în temeiul Legii nr. 189/2000, cu toate că a făcut dovada încadrării în situaţia prevăzută de lege, fiind născut în perioada în care părinţii săi au fost strămutaţi urmare a Tratatului încheiat la Craiova în 7 septembrie 1940.
Prin sentinţa civilă nr. 186/CA din 9 martie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, acţiunea formulată a fost admisă, instanţa dispunând anularea hotărârii atacate. Totodată, instanţa a constatat în favoarea reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că, potrivit probatoriului administrat, părinţii reclamantului au făcut obiectul schimbului de populaţie în urma Tratatului româno-bulgar încheiat la Craiova, iar reclamantul s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost strămutaţi, suferind aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, criticând soluţia pronunţată, pentru netemeinicie şi nelegalitate, opinând că reclamantul nu este îndrituit la măsuri reparatorii, acesta fiind născut în anul 1942, ulterior strămutării părinţilor săi.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, analizând motivele invocate, în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, constată nefondat recursul declarat, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispoziţiile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de articolul mai sus menţionat.
Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, iar prin persoana persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod direct, cât şi aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecinţele acelei persecuţii.
Acesta este şi cazul persoanelor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit, astfel, toate consecinţele nefavorabile care au decurs din această situaţie. O atare concluzie se desprinde din întreaga economie a actului normativ aplicabil, fiind echitabilă acordarea drepturilor în speţă, date fiind condiţiile vitrege în care aceste persoane s-au născut
De asemenea, potrivit art. 61 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente şi, în lipsa acestor acte, prin declaraţie cu martori.
Din probatoriul administrat în cauză, rezultă că intimatul-reclamant se încadrează în situaţia prevăzută de lege, fiind îndrituit să beneficieze de măsurile reparatorii în speţă, situaţie dovedită în conformitate cu prevederile art. 61 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 186/CA din 9 martie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3600/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3602/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
