ICCJ. Decizia nr. 3603/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3603/2006
Dosar nr. 10724/1/2006
Şedinţa publică din 25 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 13 iunie 2006, la Curtea de Apel Timişoara, L.I. a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 152/2006, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, solicitând modificarea sentinţei atacate şi admiterea acţiunii formulate. Prin cuvântul oral, cu ocazia judecăţii, recurentul a solicitat, în subsidiar, casarea sentinţei cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanţa de fond, pentru motivele formulate în recurs.
În motivarea recursului s-a susţinut că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, invocându-se dispoziţiile art. 304 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.
S-a precizat că instanţa nu s-a pronunţat pe niciun capăt de cerere al acţiunii formulate.
S-a mai susţinut că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal, neindicându-se nici un temei legal prin care se resping cele 3 capete de cerere.
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prin sentinţa civilă nr. 152 din 26 aprilie 2006, Curtea de Apel Timişoara a respins acţiunea în contencios administrativ, formulată de reclamantul L.I., împotriva pârâţilor Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministrul Educaţiei şi Cercetării, Inspectoratul Şcolar al judeţului Arad şi Inspectorul Şcolar General al judeţului Arad, pentru anularea actelor administrative şi daune morale.
S-a reţinut că prin acţiunea în contencios administrativ, înregistrată la Curtea de Apel Timişoara, la 9 noiembrie 2005, reclamantul L.I. a chemat în judecată Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministrul Educaţiei şi Cercetării, Inspectoratul Şcolar al judeţului Arad şi Inspectorul Şcolar General al judeţului Arad şi a solicitat anularea Ordinului nr. 5161 din 6 octombrie 2005, privind eliberarea reclamantului din funcţia de director la liceul M.V. din Chişineu Criş, judeţul Arad, pe motiv de nelegalitate, precum şi anularea dispoziţiei nr. 167 din 15 septembrie 2005, cu privire la acordarea punctajului şi a calificativului „nesatisfăcător", ca urmare a evaluării activităţii manageriale realizate de reclamant, precum şi obligarea, în solidar, a pârâţilor la plata sumei de 5000 RON, cu titlu de daune morale şi cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a reţinut că din probatoriul administrat în cauză, respectiv actele depuse la dosar şi declaraţiile martorilor audiaţi, rezultă că evaluarea activităţii manageriale a reclamantului s-a făcut conform dispoziţiilor legale, astfel că, faţă de rezultatul evaluării şi acordării calificativului „nesatisfăcător", Inspectoratul Şcolar al judeţului Arad, în mod legal a solicitat Ministerului Educaţiei şi Cercetării, emiterea ordinului pentru eliberarea reclamantului din funcţia de director al liceului. De asemenea, s-a precizat că susţinerea reclamantului, că nu putea să i se evalueze activitatea în lipsa unui contract de management, este neîntemeiată, întrucât evaluarea activităţii reclamantului, s-a făcut potrivit art. 52 din Legea nr. 128/1997, această evaluare făcându-se asupra activităţii tuturor directorilor de liceu din judeţul Arad.
Verificându-se actele cauzei, în raport cu motivele de recurs invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că hotărârea instanţei de fond este legală, astfel încât recursul declarat va fi respins ca neîntemeiat.
S-a motivat în hotărârea atacată că punctajul de 60 de puncte şi acordarea calificativului de „nesatisfăcător", este urmarea evaluării activităţii manageriale a recurentului, conform art. 52 din Legea nr. 128/1997.
Lipsa încheierii contractului de management este nerelevantă cauzei. Evaluarea şi punctajul final, al calificativului, cât şi propunerea de eliberare din funcţie nu sunt consecinţa neîndeplinirii clauzelor din contractul managerial, ci rezultatul evaluării performanţelor profesionale conform Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic. Deci, sentinţa pronunţată în cauză este motivată şi în fapt şi în drept.
Cât priveşte nepronunţarea instanţei pe capetele de cerere formulate, este o susţinere neîntemeiată, instanţa pronunţându-se în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, nefiind necesar a se pronunţa expres prin minuta hotărârii, atât pe respingerea cererii de anulare a Ordinului nr. 5161 din 6 octombrie 2005, privind eliberarea recurentului din funcţie, cât şi pe anularea dispoziţiei nr. 167 din 15 septembrie 2005, cu privire la acordarea punctajului şi a calificativului de „nesatisfăcător".
De altfel, din motivarea sentinţei rezultă în mod expres respingerea celor 2 cereri formulate.
Hotărârea atacată fiind legală şi temeinică, recursul va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de L.I. împotriva sentinţei civile nr. 152 din 26 aprilie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3602/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3605/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
