ICCJ. Decizia nr. 3621/2006. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3621/2006
Dosar nr. 6157/1/2006
Şedinţa publică din 26 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la 27 decembrie 2005, reclamantul E.D. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Braşov, anularea deciziei de revizuire nr. 4429 din 9 decembrie 2005, emisă de pârâtă şi să i se recunoască calitatea de persoană strămutată, pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 1941 - 6 martie 1945, pe motive etnice, precum şi acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu perioada 1 octombrie 2004.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată că intimata nu are temei pentru emiterea deciziei de revizuire, deoarece art. 10 din Legea nr. 189/2000 instituie posibilitatea de verifica legalitatea drepturilor acordate beneficiarilor OG nr. 105/1999, până la 8 noiembrie 2000. Totodată, hotărârea pârâtei este nelegală şi, ca atare, se impune anularea acesteia, întrucât se ignoră calitatea de persoană persecutată din motive etnice, acest fapt fiind dovedit cu acte şi declaraţiile martorilor.
Prin sentinţa nr. 51/F din 6 martie 2006, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul E.D., a dispus anularea deciziei de revizuire nr. 4429 din 9 decembrie 2005, emisă de Casa de Pensii Braşov, a obligat pe aceasta să emită în favoarea reclamantului, o nouă hotărâre prin care să-i constate calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, republicată, pentru perioada 1 ianuarie 1941 - 6 martie 1945 şi, ca urmare, să-i acorde drepturile băneşti cuvenite, începând cu data de 1 octombrie 2004, potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Faţă de excepţia puterii de lucru judecat invocată de reclamant, instanţa văzând dispoziţiile art. 163 C. proc. civ., a constat că nu sunt întrunite condiţiile privitoare la tripla identitate de parte, obiect şi cauză. Pe de altă parte, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 189/2000, modificată şi completată, prevede că deciziile de revizuire să aibă obiect exclusiv hotărârile pronunţate până la 8 noiembrie 2000, fiind, astfel, încălcată dispoziţia imperativă, sancţiunea fiind nulitatea absolută a deciziei de revizuire. Pe fondul cauzei a reţinut că în accepţiunea art. 1 din Legea nr. 189/2000, modificată, beneficiază de prevederile legii, atât persoanele care au fost persecutate etnic de către maghiari (cei din Ardealul de Nord), cât şi cei care au fost persecutaţi etnic de către sovietici (cei din Transnistria) sau de către regimul fascist antonescian. De altfel, din declaraţia notarială, martorii L.M. şi B.I., reiese că jandarmii din localitate, împreună cu gărzile de fier, au confiscat de la mai multe familii de maghiari, toate alimentele necesare traiului. Urmare a acestui fapt, tatăl reclamantului, care s-a împotrivit agresiunii, a fost bătut şi arestat, situaţie în care mama reclamantului, împreună cu cei patru copii, a plecat din Ormeniş - România, în Virghiş - Ungaria, unde au rămas până în 1945.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Braşov, susţinând că reclamantul nu îndeplineşte condiţiile menţionate în art. 1 din Legea 189/2000, întrucât plecarea acestuia dintr-o localitate, în alta, respectiv Ormeniş, judeţul Braşov, care nu a fost niciodată ocupată de un alt regim, nu poate fi considerată refugiere în sensul Legii nr. 189/2000. Invocă in drept dispoziţiile art. 304 pct.9 C. proc. civ.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta in continuare.
Potrivit art. (1) lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
În cauză, rezultă din probele administrate că tatăl reclamantului a fost bătut şi arestat, situaţie în care mama reclamantului, împreună cu cei patru copii, de teama persecuţiilor din motive etnice, a plecat din Ormeniş - România, în Virghiş - Ungaria, unde au rămas până în 1945.
Aşadar, raportat la contextul istoric al evenimentelor din acea perioadă, de cedare către Ungaria a Ardealului de Nord, ca urmare a Dictatului de la Viena din 30 august 1940, această împrejurare denotă, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, persecuţiile etnice la care intimatul-reclamant a fost supus, împreună cu familia sa, să-şi părăsească localitatea de domiciliu şi să plece în Ungaria, unde au rămas până în 1945, când s-au retras în Ormeniş.
În ceea ce priveşte critica invocată de recurenta-pârâtă, în sensul că instanţa de fond face referire exclusiv la art. 10 alin. (2) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 şi că această abordare este eronată, deoarece Decizia de revizuire a fost emisă în baza prevederilor art. 7, coroborat cu art. 10 alin. (2) din ordonanţa sus menţionată, nu poate fi primită.
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 189/2000, modificată şi completată, dispune că deciziile de revizuire să aibă ca obiect hotărârile pronunţate până la data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, adică 8 noiembrie 2000, astfel încât în mod corect instanţa de fond a reţinut că, încălcându-se o normă imperativă, sancţiunea este nulitatea absolută a deciziei de revizuire.
Pentru motivele arătate, recursul urmează a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., menţinându-se sentinţa criticată, ca temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Braşov împotriva sentinţei nr. 51/F din 6 martie 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefundat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3618/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3625/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
