ICCJ. Decizia nr. 3618/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3618/2006
Dosar nr. 6144/1/2006
Şedinţa publică din 26 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la 13 decembrie 2005, reclamanta T.M. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Braşov, anularea deciziei de revizuire nr. 4366 din 9 decembrie 2005, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia din urmă la emiterea unei noi hotărâri, prin care să i se recunoască calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta arată că intimata nu are temei pentru emiterea deciziei de revizuire, deoarece art. 10 din Legea nr. 189/2000 instituie posibilitatea de verifica legalitatea drepturilor acordate beneficiarilor OG 105/1999, până la 8 noiembrie 2000. Totodată, hotărârea pârâtei este nelegală şi, ca atare, se impune anularea acesteia, întrucât se ignoră calitatea de persoană persecutată din motive etnice, acest fapt fiind dovedit cu acte şi declaraţiile martorilor.
Prin sentinţa nr. 50/F din 6 martie 2006, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta T.M., a dispus anularea deciziei de revizuire nr. 4366 din 9 decembrie 2005, emisă de Casa de Pensii Braşov, a obligat-o pe aceasta să emită în favoarea reclamantei, o nouă hotărâre, prin care să-i constate calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, republicată, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 şi, ca urmare, să-i acorde drepturile băneşti cuvenite, începând cu data de 1 octombrie 2004, potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 200 RON, către reclamantă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În accepţiunea art. 1 din Legea nr. 189/2000, modificată, beneficiază de prevederile legii, atât persoanele care au fost persecutate etnic de către maghiari (cei din Ardealul de Nord), cât şi cei care au fost persecutaţi etnic de către sovietici (cei din Transnistria) sau de către regimul fascist antonescian. De altfel, din declaraţia notarială a martorilor K.A. şi M.Ş., reiese că motivul pentru care reclamanta şi-a strămutat domiciliul, este acela că defunctul, tatăl său, J.L., a fost persecutat şi ameninţat că va fi întemniţat, întrucât era de etnie maghiară.
Pe de altă parte, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 189/2000, modificată şi completată, prevede ca deciziile de revizuire să aibă obiect exclusiv, hotărârile pronunţate până la 8 noiembrie 2000, fiind, astfel, încălcată dispoziţia imperativă, sancţiunea fiind nulitatea absolută a deciziei de revizuire.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Braşov, susţinând că reclamanta nu îndeplineşte condiţiile menţionate în art. 1 din Legea nr. 189/2000, întrucât plecarea acesteia dintr-o localitate, în alta, respectiv Braşov, care nu a fost niciodată ocupată de un alt regim, nu poate fi considerată refugiere, în sensul Legii nr. 189/2000. Invocă in drept dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta in continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
În cauză, rezultă din probele administrate, că tatăl reclamantei, J.L., a fost persecutat şi ameninţat că va fi întemniţat, situaţie în care reclamanta, împreună familia sa, din motive etnice, a plecat din Braşov - România, în Zagon - Ungaria, unde au rămas până în 1945.
Aşadar, raportat la contextul istoric al evenimentelor din acea perioadă, de cedare către Ungaria a Ardealului de Nord, ca urmare a Dictatului de la Viena din 30 august 1940, această împrejurare denotă, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, persecuţiile etnice la care intimata-reclamantă a fost supusă, împreună cu familia sa, să-şi părăsească localitatea de domiciliu şi să plece în Ungaria, unde au rămas până în 1945, când s-au retras în Braşov.
Pentru motivele arătate, recursul urmează a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., menţinându-se sentinţa criticată, ca temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Braşov împotriva sentinţei nr. 50/F din 6 martie 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefonda.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3616/2006. Contencios. Litigiu privind regimul... | ICCJ. Decizia nr. 3621/2006. Contencios → |
|---|
