ICCJ. Decizia nr. 3625/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3625/2006
Dosar nr. 6645/1/2006
Şedinţa publică din 26 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, introdusă la data de 9 ianuarie 2006, la Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi, C.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 92 din 21 decembrie 2002, emisă de pârâtă şi acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 2 decembrie 1953 - 2 noiembrie 1956.
În susţinerea acţiunii, reclamantul a depus mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă, copia livretului militar seria Dr nr. 072514, arătând că perioada 2 decembrie 1953 - 2 noiembrie 1956 a fost executată în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii şi că în mod greşit, Comisia i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 87 din 10 martie 2006, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.I., a anulat hotărârea nr. 92 din 21 decembrie 2002 a Casei Judeţene de Pensii Mehedinţi, a constatat că reclamantul a satisfăcut stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii - Brigada C.F. Piteşti, în perioada 4 decembrie 1953 - 15 martie 1956 şi a obligat-o pe pârâtă să emită o hotărâre, prin care să acorde reclamantului, pentru această perioadă, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, începând cu 1 septembrie 2002.
În motivarea sentinţei civile pronunţate, Curtea de Apel Craiova a apreciat, în esenţă, că reclamantul a făcut dovada încadrării în prevederile Legii nr. 309/2002, întrucât din actele dosarului rezultă cert că acesta a efectuat stagiul militar în perioada solicitată de acesta prin acţiune, în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, la brigada C.F. Piteşti, în perioada 4 decembrie 1953 - 15 martie 1956, acesta regăsindu-se în Tabelul cu evidenţa Detaşamentelor şi Unităţilor de Muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii. Totodată, în perioada 15 martie 1956 - 2 noiembrie 1956, reclamantul a efectuat stagiul la U.M. nr. 0669, unitate care nu se regăseşte în tabelul sus menţionat.
Împotriva sentinţei civile sus menţionate, în termenul legal, a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi, arătând că în Tabelul cu evidenţa Detaşamentelor şi Unităţilor de Muncă comunicat de Arhivele Naţionale nu figurează Brigada C.F. Piteşti, ci doar detaşamente sau unităţi de muncă Piteşti. Pe de altă parte, persoanele care au prestat muncă în cadrul unităţilor militare, au desfăşurat activitate în cadrul armatei române, deci instituţii militare, spre deosebire de cei care au făcut parte din detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, care era o instituţie civilă, astfel că instanţa, în mod neîntemeiat, a pronunţat o hotărâre printr-o interpretare care lărgeşte sfera de aplicare a Legii nr. 309/2002, dincolo de raţiunile avute în vedere de legiuitor.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul C.I. a solicitat acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, întrucât, în perioada 4 decembrie 1953 - 15 martie 1956, a efectuat stagiul militar la Brigada C.F. Piteşti, unităţi militare din cadrul Ministerului Apărării Naţionale.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 309/2002, „beneficiază de prevederile legii, persoana, cetăţean român, care a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961", or din copia livretului militar rezultă că reclamantul a efectuat stagiul militar la Brigada C.F. Piteşti. Intenţia legiuitorului a fost de a acorda beneficiul drepturilor reparatorii, persoanelor care au efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, iar nu în cadrul unităţilor militare, motiv pentru care va fi primită critica recurentei-pârâte, în sensul că, prin sentinţa civilă pronunţată, instanţa de fond a lărgit sfera de aplicare a Legii nr. 309/2002, dincolo de raţiunile avute în vedere la elaborarea şi adoptarea actului normativ în cauză.
De altfel, este de necontestat şi rezultă chiar din susţinerile formulate prin cererea de chemare în judecată, faptul că unităţile militare respective nu făceau parte din Direcţia Generală a Serviciului Muncii.
În acelaşi sens, se reţine că recurenta-pârâtă a invocat în mod întemeiat Decizia nr. 213 din 4 mai 2004 a Curţii Constituţionale, din motivarea căreia reiese faptul că indemnizaţia şi drepturile acordate prin Legea nr. 309/2002 reprezintă „o compensaţie parţială pentru privaţiunile suferite de persoanele obligate să efectueze stagiul militar în condiţii deosebite", respectiv „în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961", prin asigurarea unui tratament juridic specific acestei categorii.
Pe cale de consecinţă, Curtea apreciază că, în mod greşit, instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 309/2002, în cazul reclamantului, care a efectuat stagiul militar în cadrul unor unităţi militare aparţinând Ministerului Forţelor Armate, iar nu Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, lărgind sfera de aplicare a legii, fără a lua în considerare raţiunile avute în vedere de legiuitor şi cele statuate de Curtea Constituţională.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., urmează să fie admis recursul şi să fie modificată sentinţa atacată, în sensul că se va respinge acţiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi împotriva sentinţei civile nr. 87 din 10 martie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată şi, în fond, respinge acţiunea formulată de reclamatul C.I., ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3621/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3626/2006. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
