ICCJ. Decizia nr. 3610/2006. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3610/2006
Dosar nr. 3805/2005
Şedinţa publică din 25 octombrie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 247 din 30 septembrie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamantul P.H., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor, Direcţia Generală de Paşapoarte şi Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei Hunedoara şi, în consecinţă, a dispus anularea dispoziţiei nr.S/872 din 28 iulie 2004, emisă de Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei şi a Ordinului nr. S/II/3221 din 16 august 2004, emis de Ministerul Administraţiei şi Internelor, precum şi obligarea pârâţilor să plătească reclamantului, indemnizaţia de conducere de 38% şi sporul pentru condiţii deosebite de 15%, pentru perioada 28 iulie 2004 - 31 august 2004.
În motivarea sentinţei se reţine că, prin dispoziţia nr. S/872 din 28 iulie 2004, Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei a dispus eliberarea reclamantului din funcţia de şef serviciu al Serviciului de Evidenţă Informatizată a Persoanei Hunedoara, iar prin Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. S/II/3221 din 16 august 2004, reclamantul a fost sancţionat cu amânarea promovării în gradul profesional următor pe o perioadă de doi ani.
Instanţa de fond a stabilit că cele două acte sunt nelegale, întrucât nu s-au respectat prevederile art. 59 din Legea nr. 360/2002 şi art. 66 din Legea nr. 188/1999, neefectuându-se cercetarea prealabilă şi audierea reclamantului.
Totodată, se reţine că actele atacate nu cuprind descrierea concretă a faptelor reţinute ca abateri şi indicarea normelor încălcate, omisiuni sancţionate cu nulitatea absolută conform art. 269 C. muncii.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs, Direcţia Generală de Paşapoarte din Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, susţinând că hotărârea este netemeinică şi nelegală, fiind dată cu aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenţii arată că în mod greşit instanţa de fond a calificat măsura eliberării din funcţie a reclamantului, ca fiind o sancţiune disciplinară, deoarece art. 58 din Legea nr. 360/2002, modificată şi completată de OUG nr. 89/2003 (în forma în vigoare la data aplicării sancţiunii) prevede limitativ următoarele sancţiuni disciplinare: mustrarea scrisă, diminuarea drepturilor salariale pentru funcţia îndeplinită cu 5 - 20% pe o perioadă de 1 - 3 luni, amânarea promovării în grade profesionale sau funcţii superioare pe o perioadă de la 1, la 3 ani şi destituirea din poliţie; în sarcina reclamantului s-au reţinut carenţe în exerciţiul actului managerial, eliberarea din funcţie dispunându-se în baza art. 45 din Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 300/2004 privind activitatea de management recurse umane.
În consecinţă, recurenţii susţin că actele administrative anulate de instanţă erau legale şi temeinice, fiind aplicabile dispoziţiile Legii nr. 360/2002 şi ale ordinelor ministeriale date în aplicarea acestora, iar nu de cele ale Legii nr. 188/1999 şi ale Codului muncii.
Recursurile sunt întemeiate şi urmează a fi admise, însă numai cu privire la o parte din criticile formulate.
Astfel, în mod greşit instanţa de fond a reţinut că eliberarea din funcţie a reclamantului este o sancţiune disciplinară, aceasta fiind o măsură managerială, dispusă ca urmare a verificărilor Corpului de control al Ministrului Administraţiei şi Internelor, materializate prin Raportul nr. S/27292 din 22 iulie 2004.
Potrivit art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, „Poliţiştii sunt numiţi şi eliberaţi din funcţii potrivit normelor de competenţă aprobate prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, în condiţiile legii".
În aplicarea acestui text de lege s-a emis Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 300/2004, iar potrivit art. 45 din acest ordin, eliberarea din funcţie se propune de către Corpul de control al ministrului, pe baza evaluării unităţii, măsura luată faţă de intimat având la bază un astfel de control. În sarcina intimatului s-au reţinut o serie de carenţe de ordin managerial, care au condus la încălcări repetare ale prevederilor actelor normative în vigoare în domeniul activităţii de paşapoarte, astfel că faţă de aceste constatări şi fiind urmată procedura prevăzută de Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 300/2004, în mod legal s-a emis dispoziţia nr. S/872 din 28 iulie 2004, de eliberare din funcţie a reclamantului.
În mod nelegal însă, pentru aceleaşi fapte reţinute în raportul de control, i s-a aplicat reclamantului şi sancţiunea disciplinară prevăzută de art. 58 lit. c) din Legea nr. 360/2002, respectiv amânarea promovării în grade profesionale sau funcţii superioare pe o perioadă de doi ani, sancţiune ce putea fi aplicată numai în cazul săvârşirii unor abateri din cele prevăzute la art. 57 lit. a) - k) din Legea nr. 360/2002 şi cu respectarea procedurii prevăzute de art. 59 din lege, referitor la cercetarea prealabilă şi ascultarea celui în cauză. În Raportul Corpului de control nu se descriu abateri de natura celor la care se referă art. 57 lit. a) - k) din legea menţionată, iar cercetarea prealabilă şi ascultarea celui în cauză nu au fost efectuate, astfel că cea de-a doua măsură aplicată reclamantului-intimat, prin Ordinul nr. S/II/3221 din 16 august 2004, respectiv amânarea promovării în grad pe o perioadă de 2 ani, este nelegală.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 304 pct. 9, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va admite recursurile, modificând parţial hotărârea atacată, în sensul că va admite în parte contestaţia, menţinând dispoziţia instanţei de fond, în sensul anulării Ordinului nr. S/II/3221 din 16 august 2004, emis de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi respingând, ca neîntemeiate, capetele de cerere privind anularea dispoziţiei nr. S/872 din 28 iulie 2004, emisă de Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei şi, respectiv, plata unor diferenţe salariale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Direcţia Generală de Paşapoarte şi de Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva sentinţei civile nr. 247 din 30 septembrie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică în parte sentinţa atacată.
Admite în parte acţiunea formulată de P.H.
Respinge capătul de cerere privind anularea dispoziţiei nr. S/872 din 28 iulie 2004, emisă de Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei şi capătul de cerere privind plata unor drepturi salariale.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3607/2006. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3614/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
