ICCJ. Decizia nr. 3656/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3656/2006
Dosar nr. 10598/1/2006
Şedinţa publică din 27 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, la data de 24 februarie 2005, reclamantul M.A. a solicitat anularea pct. 11 din Anexa la Ordinul nr. 71 din 26 ianuarie 2005, emis de Autoritatea Naţională a Vămilor şi a actului de numire nr. 25 din 3 februarie 2005, emis de Direcţia Regională a Vămilor Braşov, precum şi recunoaşterea reîncadrării reclamantului în funcţia de consilier juridic, clasa I, gradul profesional „superior", treapta de salarizare 3 sau, în subsidiar, rectificarea menţiunilor consemnate la poziţia 68 din Carnetul de muncă, în mod corespunzător celor solicitate.
La data de 27 februarie 2006, reclamantul a invocat excepţia de nelegalitate a avizului nr. 744 din 21 ianuarie 2005, emis de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, arătând că acest act nu respectă condiţiile de formă şi fond prevăzute de lege.
Prin încheierea din 29 mai 2006, pronunţată în dosarul nr. 102/CA/F/2005, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile inadmisibilităţii şi a lipsei procedurii prealabile, invocate de pârâta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, precum şi excepţia de nelegalitate invocată de reclamant.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, cu privire la excepţia de nelegalitate, că depăşirea termenului de emitere a avizului, prevăzut de OUG nr. 92/2004, precum şi faptul că Ordinul nr. 71 din 26 ianuarie 2005 al Autorităţii Naţionale a Vămilor a fost dat cu aplicare retroactivă, nu pot antrena culpa pârâtei Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, pentru a conduce la constatarea nelegalităţii avizului, întrucât întârzierea în solicitarea şi emiterea acestui act nu se datorează autorităţii emitente. Pe de altă parte, mai reţine instanţa de fond, autoritatea emitentă a avizului a verificat corespondenţa salariului trecut în documentaţia transmisă, pentru fiecare funcţie publică (clasă, grad, treaptă de salarizare) cu salariul stabilit în Anexa nr. II la OUG nr. 92/2004, constatând că salariul pentru fiecare funcţionar în parte a fost stabilit potrivit nivelurilor salariale prevăzute prin aceste dispoziţii legale.
Împotriva încheierii din 29 mai 2006, sus menţionată, considerând-o netemeinică şi nelegală, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a excepţiei de nelegalitate, a declarat recurs, reclamantul, invocând prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, raportate la art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În esenţă, recurentul susţine că instanţa de fond a ignorat motivele de nelegalitate a avizului, nerăspunzând la susţinerile sale privitoare la depăşirea cu o lună a termenului legal de emitere prevăzut de OUG nr. 92/2004, la faptul că tabelul anexat la adresa Autorităţii Naţionale a Vămilor nr. 2456 din 18 ianuarie 2005 nu este semnat şi ştampilat de preşedintele Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, ci de către o altă persoană, nu este dat în mod explicit pentru fiecare funcţie publică în parte şi determină retrogradarea retroactivă a recurentului de la gradul profesional superior, la gradul profesional asistent.
Mai susţine că avizul atacat anulează implicit dispozitivul a două hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile şi contravine Avizului Consiliului Legislativ nr. 1808 din 9 noiembrie 2004.
În fine, recurentul mai reproşează instanţei de fond şi faptul că nu a sesizat că avizul este nelegal, pe motiv că este emis în baza unei legi ordinare (OUG nr. 92/2004) care contravine legii organice (Legea nr. 161/2003).
La data de 1 august 2006, intimata Agenţia Naţională a funcţionarilor publici a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Intimata arată că avizul atacat cu excepţie de nelegalitate este unul de principiu, acordat în scopul efectuării modificărilor corespunzătoare în structura organizatorică şi în statele de funcţii şi că în situaţia în care recurentul s-a considerat vătămat în ceea ce priveşte modul de stabilire a salariului, trebuia să formuleze contestaţie împotriva actului administrativ prin care s-au stabilit alte drepturi, iar nu împotriva avizului Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
Susţine că avizul este legal, fiind emis pe baza documentaţiei transmisă cu întârziere de Autoritatea Naţională a Vămilor, prin adresa nr. 2456 din 18 ianuarie 2005, ceea ce justifică depăşirea termenului prevăzut de art. 43 din OUG nr. 92/2004, iar documentaţia a fost semnată de persoana care avea atribuţii stabilite prin lege în acest sens, respectiv conducătorul Autorităţii Naţionale a Vămilor.
Şi intimata Autoritatea Naţională a Vămilor, prin Direcţia Regională Vamală Braşov, a formulat întâmpinare la data de 3 august 2006, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În motivare, această intimată invocă faptul că motivul ce vizează conflictul lege organică - lege ordinară, este invocat pentru prima dată în recurs, contravenindu-se dispoziţiilor art. 292 C. proc. civ., aplicabile şi în materia recursului.
Cât priveşte celelalte critici, susţine că sunt nefondate, întrucât nu s-a depăşit termenul de 30 de zile prevăzut de art. 43 din OUG nr. 92/2004 şi oricum, acesta este un termen de recomandare, iar reîncadrarea dispusă prin ordin nu este o sancţiune disciplinară, ci operează în virtutea legii care nu a fost declarată neconstituţională.
Examinând încheierea atacată, prin prisma recursului declarat, dar şi a apărărilor cuprinse în întâmpinare, precum şi în condiţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată:
Obiectul excepţiei de nelegalitate îl constituie avizul nr. 744 din 21 ianuarie 2005, emis de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.
Potrivit prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, „legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, la cererea părţii interesate".
Prin urmare, premisa excepţiei de nelegalitate o reprezintă existenţa unui act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 90 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, funcţiile publice se stabilesc pentru fiecare autoritate sau instituţie publică în parte de conducătorul acesteia, cu avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
Prin emiterea OUG nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005, s-a urmărit atât reîncadrarea funcţionarilor publici corespunzător vechilor elemente de identificare ale funcţiei publice - categorie, clasă, grad, cât şi a funcţionarilor publici care nu au avut un corespondent în acestea, în scopul implementării, începând cu anul 2006 a sistemului unitar de salarizare a funcţionarilor publici.
În aplicarea prevederilor art. 3 din OUG nr. 92/2004, intimata Autoritatea Naţională a Vămilor a emis Ordinul nr. 71 din 26 ianuarie 2005, ce vizează pe funcţionarii publici din cadrul Direcţiei Regionale Vamale Braşov şi birourile vamale subordonate şi priveşte reîncadrarea acestora şi stabilirea salariilor aferente.
Acesta este actul administrativ cenzurabil de instanţa de contencios administrativ, în condiţiile procedurii prescrise de art. 30 din ordonanţa de urgenţă menţionată, în timp ce avizul atacat nu este decât un act preparator, ce nu este susceptibil prin el însuşi să modifice starea dreptului anterior.
Aşa fiind, este corect argumentul expus în întâmpinare de intimata Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, în sensul că ordinul menţionat este actul administrativ pretins vătămător, legalitatea avizului urmând a fi analizată în condiţiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, iar nu pe calea excepţiei de nelegalitate.
Cum soluţia de respingere a excepţiei de nelegalitate este legală, va fi păstrată, dar va fi substituită motivarea instanţei de fond cu prezentele considerente.
În temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.A. împotriva încheierii din 29 mai 2006, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 102/CA/F/2005, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2006
| ← ICCJ. Decizia nr. 3532/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3700/2006. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
