ICCJ. Decizia nr. 3703/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3703/2006
Dosar nr. 450/33/2006
Şedinţa publică din 31 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 96 din 14 februarie 2006, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de P.I., în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Cluj, prin care reclamanta a solicitat anularea hotărârii nr. 19.204 din 24 noiembrie 2005, emisă de pârâtă şi obligarea pârâtei să îi recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea sentinţei civile pronunţate, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că reclamanta nu se încadrează în ipoteza reglementată de art. 1 din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât susţine că s-a refugiat din localitatea Cojocna, în condiţiile în care localitatea sa de domiciliu era Iuriu de Câmpie, din care a plecat fără a fi persecutată din motive etnice şi în care s-a şi întors în luna martie 1945.
Împotriva sentinţei civile nr. 96 din 14 februarie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs, P.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, fără a-şi încadra criticile în vreuna din situaţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât în localitatea Cojocna, care se afla sub ocupaţie străină, a suferit persecuţii de natură etnică, datorită originii etnice a persoanei la care lucra mama sa.
Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta-reclamantă P.L., în raport cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., ale OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare şi ale Normelor aprobate prin HG nr. 127/2002, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, „beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice", întrucât „a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate".
Potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, „prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanţei, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice".
În susţinerile sale, recurenta-reclamantă P.L. a preciza că în luna august 1940 a plecat, împreună cu mama sa, din localitatea Iuriu de Câmpie, în localitatea Cojocna, unde mama sa s-a angajat la un evreu. La data de 1 martie 1941, reclamanta susţine că, împreună cu mama sa, a plecat în refugiu, în localitatea Cojocna Nouă, Turda, reîntorcându-se în localitatea Iuriu de Câmpie în luna aprilie 1945. În motivarea persecuţiilor etnice, reclamanta a precizat că mama sa a fost persecutată pe motive rasiale, întrucât a fost angajată la respectiva persoană de origine evreiască.
În mod corect, instanţa de fond a reţinut că, întrucât reclamanta nu a fost nevoită să îşi părăsească localitatea de domiciliu, Iuriu de Câmpie, datorită exercitării asupra sa a unor persecuţii din motive etnice, cerinţă prevăzută de dispoziţiile sus-menţionate, nu se încadrează în categoria persoanelor care beneficiază de regimul stabilit prin OG nr. 105/1999.
De asemenea, Curtea constată că, întemeiat a reţinut curtea de apel că nu este de natură a justifica acordarea beneficiului prevederilor OG nr. 105/1999, împrejurarea că reclamanta, împreună cu mama sa, au părăsit localitatea Iuriu de Câmpie, pentru a suferi ulterior, în localitatea Cojocna, consecinţe nefavorabile decurgând din persecuţiile din motive etnice exercitate asupra persoanei pentru care muncea mama reclamantei, ceea ce le-a determinat pe reclamantă şi pe mama sa să părăsească această localitatea, în favoarea localităţii Cojocna Nouă.
Faţă de cele arătate, Curtea constată că sentinţa civilă atacată este legală şi temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., să fie respins recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.L. împotriva sentinţei civile nr. 96 din 14 februarie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3702/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3704/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
