ICCJ. Decizia nr. 3666/2006. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3666/2006
Dosar nr. 4031/2005
Şedinţa publică din 30 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 114 din 17 octombrie 2005, pronunţată în rejudecare în dosarul nr. 5483/2004, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanţii B.V., P.V. şi P.A. împotriva pârâţilor SC H. SA Bucureşti, SC H. SA Bacău şi Ministerul Economiei şi Comerţului, pentru anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M03/0351/1993.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 35 din 15 aprilie 2003, Curtea de Apel Bacău a respins, ca neîntemeiate, acţiunile reclamantelor C.A., antecesoarea reclamanţilor P.V., P.A. - şi B.V., formulate la 5 iunie 1996 şi înregistrate prin declinare de competenţă, conform unor hotărâri ale Judecătoriei Bacău, sub nr. 450/1997 şi nr. 448/1997, conexate prin încheierea din 15 aprilie 2003.
S-a avut în vedere faptul că prin sentinţa civilă nr. 501/1995, a Curţii de Apel Bacău, s-a reţinut cu putere de lucru judecat că terenurile în litigiu nu pot fi restituite, deoarece aparţin domeniului public.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 1084 din 11 martie 2004, admiţând recursul reclamantelor, a casat această hotărâre şi a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, cu îndrumarea de a se proceda la stabilirea situaţiei juridice a terenului în discuţie şi a se verifica toate apărările formulate de părţi.
În cadrul rejudecării s-a efectuat o expertiză tehnică topo-cadastrală.
Examinând actele dosarului, instanţa a reţinut, cu privire la situaţia juridică a terenului, că acesta face parte din patrimoniul societăţii pârâte, conform actului administrativ contestat. Prin urmare, chiar dacă la data pronunţării sentinţei nr. 3/1996, terenul ar fi aparţinut domeniului public, la data formulării prezentei acţiuni, terenul se afla în patrimoniul unei persoane juridice de drept privat, care îl stăpâneşte cu titlu de proprietar.
Sub aspectul fondului cauzei, s-a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, întrucât s-a dovedit în cauză că societăţile pârâte aveau în patrimoniul lor terenul în litigiu, în baza unui titlu, respectiv a deciziei nr. 378/1987, emisă de Consiliul Popular al municipiului Bacău, prin care le-a fost transmisă în administrare, suprafaţa de 4,12 ha teren, incluzând şi suprafaţa pentru care s-a solicitat constatarea nulităţii parţiale a acestuia, iar din documentaţia întocmită în baza Criteriilor privind stabilirea şi evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat, rezultă că terenul inclus în actul administrativ contestat este necesar desfăşurării obiectului de activitate al societăţilor pârâte.
Mai reţine prima instanţă că noţiunea de „titlu" folosită de HG nr. 834/1991, precum şi în Criteriile emise în baza acestui act normativ, are un înţeles mai larg decât sintagma „titlu de proprietate", deoarece, anterior anului 1990, întreprinderile deţineau terenurile în temeiul unui drept de administrare, şi nu de proprietate. Aşa fiind, chiar dacă titlul invocat nu este apt de a dovedi proprietatea, el este suficient, în cerinţa legii, de a sta la baza emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate contestat.
Tot din acest punct de vedere, modul abuziv sau nu al deposedării reclamanţilor de terenul în litigiu de către stat, nu poate fi opus pârâtelor în prezenta cauză, împrejurarea putând fi eventual valorificată fie în procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, fie într-o acţiune petitorie.
În drept, au fost avute în vedere şi prevederile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, potrivit cărora bunurile din patrimoniul societăţilor comerciale sunt proprietatea acestora.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta B.V., solicitând desfiinţarea ei şi, pe fondul cauzei, admiterea acţiunii privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 0351, pentru suprafaţa de 1784 mp.
În motivarea recursului s-au susţinut, în esenţă, următoarele:
Prima instanţă a pronunţat o soluţie eronată, interpretând greşit actul dedus judecăţii, în sensul că a analizat legalitatea emiterii actului contestat, numai din perspectiva argumentelor favorabile pârâţilor, refuzând să analizeze condiţiile concrete prin care terenul în litigiu a fost cuprins în perimetrul SC H. SA Bacău.
Practic, instanţa a refuzat să cerceteze caracterul abuziv al cuprinderii terenului în perimetrul A.C.H. Siret, plecând de la actul de administrare specific modului de deţinere a terenului de către fostele întreprinderi de stat, fără a exista nici o dovadă a modului de preluare a acestuia de la proprietarul de drept.
Decizia nr. 387/1987 a fost emisă în baza Decretului nr. 409/1955 privind reglementarea transmiterii bunurilor proprietatea statului, dar pentru a opera transmiterea în administrare directă a suprafeţei de 4,12 ha, nu era suficient doar acel acord de principiu al Consiliului Popular al judeţului Bacău şi fostul A.C.H. Siret care nu face dovada că terenul aparţinea municipiului Bacău, fiind necesară dovada dobândirii proprietăţii de către stat, respectiv un decret de expropriere sau un alt act de preluare legală a terenului.
S-a imputat primei instanţe şi faptul că a omis să se pronunţe în considerente asupra tuturor mijloacelor de probă administrate şi asupra susţinerilor recurentei expuse în concluziile scrise, refuzând practic să coreleze actele depuse la dosar, cu concluziile raportului de expertiză, potrivit cărora terenul a fost preluat în perimetrul celor 4,12 ha, fără o bază legală şi pe acesta nu există construcţii de natura celor strict necesare desfăşurării obiectului de activitate, în sensul prevederilor HG nr. 834/1991.
S-a susţinut, de asemenea, că hotărârea atacată este dată cu aplicarea greşită a legii, întrucât s-a considerat în mod greşit că au fost respectate cerinţele legii la emiterea actului contestat, deşi prin Decizia de casare s-a dat îndrumarea de a se stabili în condiţiile legii situaţia juridică a terenului, iar din actele prezentate de părţi rezultă că acesta aparţine de drept recurentei, în calitate de moştenitor a autorilor săi.
Intimata-pârâtă SC C. SA Bucureşti a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
În opinia acesteia, trecerea terenului în litigiu în administrarea subunităţii A.C.H. Bacău s-a făcut cu respectarea prevederilor legale în vigoare la data emiterii deciziei nr. 378/1987, care confereau organelor locale ale administraţiei de stat, dreptul de a pune la dispoziţia unităţilor specializate din zonă, terenul necesar desfăşurării activităţii. În aceste condiţii, pentru realizarea obiectivului de investiţii „Amenajarea hidroenergetică a râului Siret", unitatea de construcţii A.C.H. Bacău, din subordinea T.C.H. Bacău, a primit în folosinţă suprafaţa de 4,12 ha teren, pe care şi-a edificat organizarea de şantier, construcţie în soluţie definitivă.
Mai susţine intimata, că dreptul său de proprietate a fost dobândit prin efectul legii [art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990], iar documentaţia pentru obţinerea certificatului de atestare conţine toate datele referitoare la modul de dobândire a terenului, delimitarea acestuia şi dovada că terenul a existat în patrimoniul unităţii la data transformării din trust de construcţii, în societate comercială cu capital de stat.
Analizând actele dosarului, susţinerile recurentei ce pot fi circumscrise numai motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele în continuare arătate.
Prin Decizia nr. 378/1987, emisă de Comitetul executiv al fostului Consiliu Popular al judeţului Bacău, a fost transmisă din administrarea directă a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al municipiului Bacău, în administrarea directă a Antreprizei de Construcţii Hidrotehnice „Siret" Bacău, suprafaţa de 4,12 hectare teren neproductiv, necesar terminării obiectivului de investiţii „Bază de producţie".
În această suprafaţă au fost incluse şi terenurile pentru care reclamanţii au solicitat constatarea nulităţii absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate contestat.
Reclamanta-recurentă B.V. a solicitat anularea acestuia pentru suprafaţa de 1784 mp făcând parte din imobilele dobândite de la autorii săi H.I. şi H.A. şi respectiv, de la antecesorii lui H.A. - P.I. şi P.M., în suprafaţă de 2148 mp şi, respectiv, 973 mp, susţinând că suprafaţa solicitată a fost preluată în mod abuziv de stat.
Prin expertiza tehnică topo-cadastrală efectuată în cauză, s-a stabilit că din terenul în litigiu indicat de reclamanta B.V., numai o suprafaţă de 1581 mp este inclusă în certificatul de atestare a dreptului de proprietate contestat.
Din preambulul deciziei nr. 378/1987 rezultă că aceasta a fost emisă în baza Decretului nr. 409/1955 privind reglementarea transmiterii bunurilor proprietatea statului, avându-se în vedere adresa nr. 11471/1987 a A.C.H. S. Bacău, acordul emitentului şi acceptul Trustului Antrepriză Generală de Construcţii Hidrotehnice Bucureşti.
În cauză nu s-a făcut, însă, dovada că la data emiterii respectivei decizii, terenul în discuţie se afla în proprietatea statului, în baza unui titlu obţinut în condiţiile stabilite de prevederile legale în vigoare la momentul respectiv. Prin urmare, această decizie este lipsită de eficienţă juridică în ceea ce priveşte transmiterea legală a terenului şi includerea acestuia în patrimoniul societăţilor comerciale pârâte în condiţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990.
La data emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate contestat, reclamanta-recurentă deţinea un titlu de proprietate valabil pentru suprafaţa de 1581 mp preluată în mod abuziv şi inclusă nejustificat în acesta, în condiţiile mai sus arătate, fiind îndeplinite, astfel, cerinţele art. 1 din Legea nr. 29/1990, în vigoare la data sesizării instanţei pentru admisibilitatea prezentei acţiuni.
Din această suprafaţă, cca.781 mp sunt afectaţi într-adevăr unei platforme auto betonate, diferenţa de teren reprezentând o platformă pietruită, astfel cum rezultă din expertiza tehnică efectuată în cauză, însă existenţa acestor amenajări nu este de natură a impune concluzia că au fost îndeplinite cerinţele legale pentru emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, de vreme ce este cert stabilită preluarea abuzivă a terenului şi includerea sa în aceleaşi condiţii, fără un titlu valabil, în patrimoniul societăţii pârâte, H. S.A. Bucureşti.
Reţinând, aşadar, prin prisma acestor considerente, nelegalitatea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, precum şi incidenţa în speţă a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 pct. 1, 2 şi 3 C. proc. civ., va admite recursul, modificând în parte hotărârea atacată, numai în ceea ce o priveşte pe reclamanta B.V., în sensul anulării parţiale a actului contestat pentru suprafaţa de 1581 mp, identificată în schiţa anexă la Raportul de expertiză întocmit de expertul M.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de B.V. împotriva sentinţei civile nr. 114 din 17 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică în parte hotărârea atacată şi, în fond, admite acţiunea formulată, în ceea ce o priveşte pe B.V.
Anulează în parte certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M03/0351/1993, emis de Ministerul Industriilor, în favoarea SC H. SA, respectiv numai pentru suprafaţa de 1581 mp.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3662/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3667/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
