ICCJ. Decizia nr. 3667/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3667/2006
Dosar nr. 9465/2/2005
Şedinţa publică din 30 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1549 din 28 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. 1081/2004, a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestaţia formulată de numitul N.O. împotriva hotărârii nr. 7 din 28 februarie 2005 a Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva hotărârii nr. 27622 din 10 decembrie 2004 a Comisiei de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Corpului de Control al ministrului, fiind menţinută Decizia de imputare nr. S/27453/2 din 29 octombrie 2004, pentru suma de 49.538.919 lei, în sarcina reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în fapt, că suma imputată reprezenta cota - parte (proporţională cu solda netă) din paguba care a fost produsă Ministerului Administraţiei şi Internelor printr-o hotărâre judecătorească penală irevocabilă, nr. 654 din 23 iunie 2003 a Curţii de Apel Oradea şi că prin această hotărâre, Ministerul Administraţiei şi Internelor a fost obligat la plata unor daune materiale şi morale şi cheltuieli de judecată către familia O.C. şi O.P., pentru decesul fiului lor minor în urma unui eveniment (accident) produs în incinta U.M. Tăşnad, în care lucra reclamantul.
A apreciat instanţa că imputaţia este temeinică şi legală, întrucât la data decesului minorului, 12 august 2000, reclamantul îndeplinea funcţia de împuternicit la comanda unităţii în probleme de logistică şi, conform fişei postului, avea atribuţii în „organizarea şi urmărirea asigurării măsurilor de prevenire a incendiilor şi de protecţie a muncii" şi de „organizare a activităţii de prevenire a accidentelor de muncă şi circulaţie, a avariilor şi a altor evenimente negative".
A considerat instanţa că, în raport cu aceste atribuţii, sunt întrunite condiţiile angajării răspunderii materiale a reclamantului în temeiul art. 6 din Instrucţiunile Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 830/1999.
Instanţa a respins, prin încheierea din 7 septembrie 2005, excepţia tardivităţii emiterii deciziei de imputare, invocată de reclamant prin acţiune, iar în considerentele sentinţei a motivat această respingere, arătând că pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor a luat cunoştinţă de paguba produsă la data înregistrării - prin registratura generală - a deciziei nr. 645 din 23 iunie 2003 a Curţii de Apel Oradea, astfel încât, până la data de 1 octombrie 2003, era în drept de a emite deciziile de imputare, conform art. 23 alin. (1) din OG nr. 121/1998.
Împotriva sentinţei a declarat în termen recursul de faţă reclamantul, cererea fiind legal timbrată.
În motivare este reiterată excepţia tardivităţii imputaţiei, recurentul arătând că, potrivit art. 377 şi a art. 376 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în apel sunt definitive şi executorii, astfel încât comandantul a luat cunoştinţă de producerea pagubei la data comunicării deciziei civile din apel nr. 120 din 26 februarie 2003 sau cel mai târziu la 9 iunie 2003, când a semnat delegaţia consilierului juridic al Ministerului Administraţiei şi Internelor pentru recurs, iar Decizia a fost emisă la 29 octombrie 2004, peste termenele legale.
Recurentul invocă, de asemenea, inexistenţa răspunderii sale materiale şi faptul că instanţa nu a analizat împrejurările producerii accidentului.
Susţine recurentul că instanţa nu s-a pronunţat asupra apărării sale constând în aplicarea art. 6 din OG nr. 121/1998, care stabileşte că militarii nu răspund material pentru pagubele produse din cauze care nu puteau fi prevăzute şi înlăturate, astfel cum a fost şi accidentul petrecut la 12 august 2000 şi care reprezintă un caz fortuit.
Recursul se fondează, sentinţa urmând a fi modificată în tot pe temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru greşita aplicare a art. 23 şi 25 din OG nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor.
Ca urmare, contestaţia va fi admisă, iar Decizia de imputare se va anula ca tardivă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 23 alin. (1) din OG nr. 121/1998, termenul pentru efectuarea cercetării administrative şi înregistrării actului de cercetare este de cel mult 60 de zile de la data când comandantul a constatat sau a luat cunoştinţă de producerea pagubei.
Conform art. 25 alin. (4) din aceeaşi ordonanţă, Decizia de imputare se emite în cel mult 30 de zile de la data înregistrării procesului-verbal de cercetare administrativă la organul competent s-o emită.
În speţă „data când comandantul a luat cunoştinţă de producerea pagubei" nu poate fi ulterioară datei pronunţării deciziei irevocabile din recurs - 23 iunie 2003, cel puţin pentru două argumente pertinente în raport cu ideea de minimă diligenţă de care trebuie să dea dovadă un conducător al unei autorităţi: Decizia din apel (nr. 120 in 26 februarie 2003), prin care s-a respins apelul Ministerului Administraţiei şi Internelor, iar Decizia prin care acesta a fost respins s-a pronunţat la 23 iunie 2003.
Aşadar, de la această dată, termenul de efectuare a cercetării administrative şi de înregistrare a actului de cercetare expiră teoretic la 24 august 2003, dar în speţă procesul-verbal de cercetare a fost înregistrat la 26 octombrie 2004, iar Decizia de imputare a fost emisă la 29 octombrie 2004.
Or, potrivit art. 25 alin. (4), Decizia putea fi emisă cel târziu la 25 septembrie 2003.
Tardivitatea evidentă a imputaţiei face inutilă analiza celorlalte motive de recurs, care vizează fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de N.O. împotriva sentinţei civile nr. 1549 din 28 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea formulată de N.O.
Anulează Decizia de imputare nr. S/27453/2 din 29 octombrie 2007, emisă de Ministerul Administraţiei şi Internelor - Corpul de control, ca tardivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3666/2006. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 3668/2006. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
