ICCJ. Decizia nr. 3668/2006. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3668/2006
Dosar nr. 3223/1/2006
Şedinţa publică din 30 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, sub nr. 4807 din 12 iulie 2005, reclamanta L.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi SC U.T. SA Timişoara (fostă SC S. SA), anularea în parte a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M 08 nr. 0238 din 7 februarie 2005, emis de fostul Minister al Turismului, în favoarea SC S. SA, în limita suprafeţei de 644 mp, proprietatea antecesorului său, care în mod eronat a fost inclusă în suprafaţa de 9548,70 mp, cu privire la care s-a atestat proprietatea societăţii menţionate, cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta a susţinut că în calitate de fiică, este succesoarea în drepturi a defunctului K.B., proprietarul terenului în cauză, înscris în cartea funciară ca proprietar tabular, deşi în anul 1978, prin Decretul de expropriere nr. 492, terenurile din Zona Liliacului - Deva au fost expropriate.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 304 din 9 decembrie 2005, a admis excepţia tardivităţii introducerii acţiunii în contencios administrativ invocată de ambii pârâţi şi, în consecinţă, a respins acţiunea reclamantei L.E., ca tardiv formulată.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, întrucât certificatul seria M 08 nr. 0238, de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, a fost emis la data de 7 februarie 1995, acţiunea a fost depusă cu depăşirea termenului prevăzut în Legea nr. 554/2004, iar reclamanta nu poate susţine că nu a cunoscut cuprinderea suprafeţei în litigiu, în certificatul contestat, faţă de înscrierea antecesorului său în cartea funciară, întrucât în cartea sa funciară a fost notat la data de 19 martie 2002, litigiul între reclamantă şi Primăria municipiului Deva.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs, reclamanta L.E., criticându-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi susţinând că nici una dintre apărările pe care le-a formulat faţă de excepţia invocată, în mod greşit, au fost respinse de instanţa de fond.
Astfel, recurenta-reclamantă a susţinut că antecesorul său a fost înscris în cartea funciară, menţionată cu nr. 4985 din anul 1957, mult anterior emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M 08 nr. 0238, în favoarea SC S. SA.
S-a mai arătat că înregistrarea iniţială în C.F. nr. 4985 nu a fost sistată şi în condiţiile în care intimaţii nu au întabulat dreptul lor în aceeaşi carte funciară, în mod obiectiv nu avea cum să ia cunoştinţă de existenţa certificatului emis.
În fine, recurenta a mai susţinut că afirmaţia instanţei de fond referitoare la înscrierea în cartea funciară a dosarului nr. 465/2002, ceea ce ar demonstra luarea la cunoştinţă despre întinderea suprafeţei din certificatul de atestare a proprietăţii, este complet eronată, întrucât în acel dosar certificatul de atestare în litigiu nici nu a fost măcar amintit.
Înalta Curte, examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma prevederilor legale incidente, în raport cu criticile recurentei, dar şi cu înscrisurile suplimentare depuse în recurs, apreciază că recursul de faţă este fondat şi urmează a fi admis în limitele şi pentru cele în continuare arătate.
Înalta Curte apreciază că admiterea excepţiei de tardivitate a introducerii acţiunii invocată de pârâţii-intimaţi s-a făcut pe baza şi în urma administrării unui material probator incomplet.
În raport cu susţinerile contradictorii ale părţilor, cu împrejurarea necontestată, a înscrierilor diferite în cartea funciară, se apreciază că instanţa era datoare, potrivit art. 129 alin. (4) şi (5), să ceară explicaţii suplimentare şi să pună în dezbaterea părţilor, orice împrejurare de natură a stabili cu corectitudine data la care a luat cunoştinţă efectiv recurenta-reclamantă, despre existenţa certificatului de atestare a dreptului de proprietate, incluzând suprafaţa şi delimitarea acesteia.
În acest sens este de observat că instanţa de fond nu a motivat cum anume a luat cunoştinţă recurenta despre existenţa certificatului de atestare emis în favoarea SC S. SA în cadrul procesului ce a făcut obiectul dosarului nr. 465/2002, respectiva acţiune fiind constatată perimată la 23 iunie 2003, şi purtându-se numai între recurenta-reclamantă şi pârâta Primăria municipiului Deva. De altfel şi neclaritatea acestei înscrieri, în C.F. nr. 4985, sub nr. 3775, faţă de actele depuse în recurs, ce atestă existenţa dosarului cu nr. 465/2002, la Judecătoria Deva, denotă împrejurarea că instanţa de fond greşit a apreciat că reclamanta a luat cunoştinţă la acea dată, de existenţa certificatului de atestare în discuţie.
Este adevărat că potrivit art. 11 alin. (2), aşa cum a reţinut instanţa de fond, cererea, în cazul actului administrativ unilateral, poate fi introdusă nu mai târziu de 1 an de la data emiterii acestuia, dar, totodată, conform art. 7 alin. (3), terţul faţă de actul administrativ individual poate exercita recursul administrativ prealabil din momentul luării la cunoştinţă a existenţei actului vătămător, în limita termenului prevăzut.
Rezultă astfel că în ceea ce îi priveşte pe terţi, data luării la cunoştinţă despre existenţa unui act ce nu le este comunicat, este important a fi determinată şi cu atât mai mult în cauza de faţă, în care există două cărţi funciare pentru aceeaşi pretinsă suprafaţă de teren, respectiv C.F. nr. 3606 şi C.F. nr. 985.
Pentru a nu lipsi părţile de dublul grad de jurisdicţie şi pentru clarificarea tuturor aspectelor de fapt şi de drept, atât în ceea ce priveşte excepţiile invocate, cât şi fondul litigiului, după caz, Înalta Curte va dispune casarea sentinţei atacate, cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond, în urma suplimentării materialului probator în sensul arătat, va reexamina şi se va pronunţa asupra excepţiilor invocate şi în măsura în care se va dovedi posibil, desigur, şi asupra fondului cauzei.
Cu ocazia rejudecării, instanţei de fond urmează să valorifice şi conţinutul înscrisurilor noi depuse cu ocazia judecării recursului, incluzând fără limitare, sentinţa civilă nr. 117/2005 a Tribunalului Hunedoara, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 245 din 15 septembrie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin care Primăria municipiului Deva şi Prefectura judeţului Hunedoara au fost obligate să îi restituie recurentei în natură o suprafaţă de 644 mp, conform unei lucrări de expertiză şi să stabilească în ce mod o astfel de hotărâre poate avea sau nu legătură cu acţiunea de faţă şi cu drepturile de proprietate ale ambelor părţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de L.E. împotriva sentinţei civile nr. 304 din 9 decembrie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 30 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3667/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3669/2006. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
