ICCJ. Decizia nr. 3672/2006. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3672/2006
Dosar nr. 6445/1/2006
Şedinţa publică din 31 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 62 din 20 martie 2006 a Curţii de Apel Bacău, pronunţată în dosarul nr. 6600/2005, a fost admisă în parte acţiunea R. SA - Direcţia de Telecomunicaţii a judeţului Neamţ, însuşită de Unitatea Regională Bacău, având ca obiect anularea deciziei de impunere nr. 3819 din 1 martie 2005, emisă de pârâtul Consiliul Local al municipiului Piatra - Neamţ - Direcţia Taxe şi Impozite. A fost anulată Decizia, numai cu privire la taxa de concesiune şi impozitul pe clădiri pentru construcţiile speciale declarate ca atare de reclamantă (reţele de telecomunicaţii subterane şi aeriene), începând cu 1 ianuarie 2005, până la 31 decembrie 2005.
Au fost respinse ca nefondate: excepţia lipsei calităţii procesuale active, cea a lipsei capacităţii procesuale şi a lipsei procedurii prealabile, precum şi excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că potrivit art. 250 alin. (1) pct. 11 lit. d) din Cod Fiscal, impozitul pe clădiri nu se datorează pentru canalizări şi reţele de telecomunicaţii subterane şi aeriene, iar în speţă, faptul că în declaraţiile de impunere iniţiale, reclamanta a uitat să menţioneze „reţele aeriene", nu este un motiv suficient pentru ca acele construcţii să fie impozabile.
În ceea ce priveşte taxa de concesiune, instanţa a reţinut că pârâta a stabilit printr-o adresă că aceasta este asimilată cu taxa de acces şi folosinţă, că pentru terenul ocupat de reţeaua subterană, de 64,406 mp, obligaţia fiscală este cea înscrisă prin actul nr. 5679/E din 18 aprilie 2005. Dar a constatat instanţa că pârâta nu şi-a revocat propriul act printr-un act administrativ, conform dispoziţiilor art. 180 şi 181 C. proCod Fiscal, astfel încât cererea nu poate fi respinsă ca rămasă fără obiect.
Împotriva acestei sentinţe a declarat în termen recursul de faţă, pârâta autoritatea locală, cererea fiind legal scutită de plata taxei de timbru.
În motivarea cererii, pârâta reiterează toate excepţiile invocate la instanţa de fond, precum şi argumentele privind netemeinicia şi nelegalitatea acţiunii în fond.
Recursul se fondează, sentinţa urmând a fi casată sub incidenţa art. 304 pct. 3, cu referire la art. 312 alin. (6) C. proc. civ., pentru următoarele considerente de ordine publică - conform art. 159 pct. 2 C. proc. civ.:
În fapt, reclamanta a întocmit şi a depus, la sediul organului fiscal teritorial, declaraţii fiscale de impunere în vederea stabilirii obligaţiilor fiscale aferente anului 2005.
Pe baza lor, pârâta a emis Decizia de impunere nr. 3819 din 1 martie 2005, pentru suma de 21.438.195.916 lei, comunicând-o de îndată contribuabilei.
Reclamanta a formulat contestaţie administrativă împotriva deciziei la 30 martie 2005, pe temeiul art. 174 C. proCod Fiscal, republicat.
Pârâta a răspuns contestaţiei cu două adrese: prima privind soluţionarea favorabilă a plângerii; a doua privind recalcularea taxei pentru teren, dar menţinerea celorlalte obligaţii fiscale înscrise în Decizia de impunere.
Aşadar, organul fiscal nu a emis, în calea de atac administrativ-jurisdicţională, o decizie prin care să soluţioneze contestaţia, astfel cum prevede art. 178 alin. (4) C. proCod Fiscal
Prin acţiunea sa, contribuabila contestă însăşi Decizia de impunere şi cere suspendarea executării silite începute în baza acesteia.
În consecinţă, cererea trebuia calificată ca o contestaţie la executare, formulată sub incidenţa art. 168 C. proCod Fiscal, iar potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare care, conform art. 373 alin. (2) C. proc. civ., este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Consiliul Local al municipiului Piatra Neamţ - Direcţia Taxe şi Impozite împotriva sentinţei civile nr. 62 din 20 martie 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa civilă atacată şi trimite cauza, spre competentă soluţionare, Judecătoriei Piatra Neamţ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3670/2006. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3673/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
