ICCJ. Decizia nr. 371/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 371/2006
Dosar nr. 3341/2005
nr. 13744/1/2005
Şedinţa publică din 2 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 22 iunie 2005, reclamanta I.N. a solicitat anularea hotărârii nr. 16998 din 28 martie 2005, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Cluj, prin care i s-a respins cererea de stabilire a calităţii de refugiată şi de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta arată, în esenţă, că prin hotărârea nr. 13794/2003 i s-a stabilit calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, dar că în luna octombrie 2004 s-a dispus sistarea plăţii drepturilor prevăzute prin hotărâre.
Mai arată că ulterior, a depus un alt dosar pentru acordarea acestor drepturi, menţionând că în perioada 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945 s-a refugiat din satul Feldioara, în comuna Cătina, la un frate al tatălui său, din cauza persecuţiei exercitată de către autorităţile maghiare asupra românilor, în teritoriul românesc ocupat de acestea, dar că noua cerere i s-a respins nejustificat.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 500 din 7 septembrie 2005, a respins acţiunea, ca neîntemeiată, reţinând că nu s-a făcut dovada anulării primei hotărâri şi că declaraţiile martorilor sunt în contradicţie cu susţinerile reclamantei din cererea adresată comisiei, în ce priveşte începutul perioadei de refugiu.
Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinţei, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că hotărârea nr. 13794/2004, a Comisiei pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000, s-a suspendat, pentru că există un dosar penal pe rol, care avea legătură cu persoana care s-a ocupat de formalităţile necesare obţinerii drepturilor stabilite de Legea nr. 189/2000.
Susţine că pârâta avea obligaţia să-i comunice măsurile ce se impuneau, în raport cu finalizarea procesului penal şi pentru că nu a primit nici o astfel de comunicare, a formulat o nouă cerere, care i s-a respins, cu motivarea că nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000.
Menţionează că martorii au declarat iniţial greşit perioada refugiului, ca fiind martie 1940 - martie 1945, datorită neatenţiei şi vârstei înaintate, dar că ulterior au dat alte declaraţii autentificate, în care au indicat perioada corectă ca fiind 15 septembrie 1940 - 6 martie 1045.
Recursul va fi respins.
Printr-o primă hotărâre a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, având nr. 13794 din 16 martie 2004, s-a admis cererea formulată de recurentă şi s-a dispus acordarea drepturilor prevăzute de lege, pentru perioada 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 decembrie 2003, hotărâre ce a fost suspendată, până la soluţionarea dosarului penal în care era cercetată persoana ce a întocmit formalităţile necesare recurentei, pentru obţinerea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, în urma înştiinţării în acest sens a Poliţiei municipiului Gherla.
Deoarece era numai suspendată executarea hotărârii nr. 13794/2004, nu se mai impunea emiterea unei alte hotărâri, înainte de anularea acesteia, ci să i se comunice recurentei, dacă s-a soluţionat dosarul penal, soluţia ce s-a luat şi dacă aceasta avea efecte asupra hotărârii nr. 13794/2004, privind-o pe recurentă.
Cum această hotărâre nu era anulată, ci numai suspendată executarea ei, Comisia nu trebuia să soluţioneze din nou cererea privitoare la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, fără ca în prealabil să dispună anularea hotărârii respective.
Ca atare, pentru că prin hotărârea nr. 13794/2004 i s-a recunoscut recurentei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, hotărâre care este în vigoare şi în prezent, nefiind anulată, recurenta are posibilitatea de a cere punerea în executare a acesteia.
Astfel fiind, recursul va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 299 şi 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.N. împotriva sentinţei civile nr. 500 din 7 septembrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 370/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 373/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
