ICCJ. Decizia nr. 454/2006. Contencios. Revizuire. Revizuire
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 454/2006
Dosar nr. 1910/2005
nr. 8029/1/2005
Şedinţa publică din 8 februarie 2006
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 25 iunie 2003, reclamanta A.O.R. Sibiu a chemat în judecată Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi SC C. SA Sibiu, solicitând să se constate nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.08 nr. 0559 din 2 iunie 1997, prin care s-a recunoscut în favoarea SC C. SA, dreptul de proprietate asupra 439 mp teren aferent hotelului B.
Prin sentinţa civilă nr. 2012 din 26 noiembrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea şi a anulat actul contestat.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi SC C. SA.
Prin Decizia civilă nr. 2003 din 25 martie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, a admis recursurile şi a modificat sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii reclamantei, ca fiind tardiv formulată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut că sesizarea instanţei de contencios administrativ s-a făcut cu depăşirea termenului de 1 an prevăzut de dispoziţiile art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990.
A.O.R. Sibiu a formulat împotriva acestei ultime hotărâri, o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 4 teza a II-a C. proc. civ.
În motivarea cererii, revizuienta a susţinut că, deşi a învederat instanţei, ilegalitatea actului administrativ dedus judecăţii, pe considerentul că acesta a fost emis în baza unor înscrisuri, false, rezultat al unor fapte infracţionale, instanţa nu le-a acordat importanţă şi s-a limitat la constatarea tardivităţii acţiunii, în raport cu dispoziţiile art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990.
Revizuienta a mai susţinut că, întrucât prin hotărârea instanţei de recurs se confirmă un act administrativ emis în baza unor înscrisuri false, ea însăşi apare ca fiind dată în temeiul acestora, situaţie în care prin aplicarea dispoziţiilor art. 322 pct. 4 teza a II-a C. proc. civ., apreciază că pe cale incidentală se poate constata existenţa sau nu a falsului.
Cererea de revizuire astfel formulată, urmează a fi respinsă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 322 pct. 43 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 55 din Legea nr. 219/2005, „se poate cere revizuirea unei hotărâri, dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii ori dacă un magistrat a fost sancţionat disciplinar pentru exercitarea funcţiei cu rea credinţă sau gravă neglijenţă în acea cauză".
Cum dispoziţiile Codului de procedură civilă sunt de imediată aplicare, conform art. 7251 alin. (1), fără a se mai distinge între procesele pornite anterior sau după intrarea lui în vigoare şi cererea de revizuire ce face obiectul prezentei cauze, urmează a fi analizat în raport cu dispoziţiile art. 322 pct. 43 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate.
În atare situaţie, având în vedere că hotărârea ce face obiectul cererii de revizuire, a soluţionat litigiul dintre părţi, pe cale de excepţie, fără a mai antama fondul, precum şi faptul că înscrisurile invocate ca fiind false, nu numai că nu au fost declarate ca atare, dar ele au legătură direct cu modul în care a fost emis certificatul de atestare ce face obiectul acţiunii şi nicidecum cu rezolvarea excepţiei de tardivitate a acţiunii, în mod evident rezultă că nu se face dovada întrunirii cerinţelor art. 322 pct. 43 C. proc. civ., motiv pentru care cererea de revizuire urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de A.O.R. Sibiu împotriva deciziei nr. 2003 din 25 martie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 43/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 458/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
