ICCJ. Decizia nr. 3729/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3729/2006
Dosar nr. 37366/2/2005
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 29 noiembrie 2005, reclamanta C.E. a solicitat anularea hotărârii nr. 14325/1150 din 14 februarie 2005, emisă de casa de Pensii a municipiului Bucureşti şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană refugiată din motive etnice, fiind născută în timpul strămutării părinţilor săi din Bulgaria, în România, ca urmare a schimbului de populaţie efectuat în baza Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 349 din 15 februarie 2006, prin care a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr. 14325/1150 din 14 februarie 2005, emisă de pârâtă şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pe perioada 10 noiembrie 1941 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 decembrie 2004.
Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta s-a născut la data de 10 noiembrie 1941, dată la care părinţii săi erau strămutaţi, din motive etnice, din localitatea de domiciliu şi a dobândit prin naştere, statutul de strămutată, îndeplinind condiţiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această lege.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, solicitând casarea hotărârii şi respingerea acţiunii formulate de C.E.
Recurenta a susţinut că hotărârea instanţei de fond este lipsită de temei legal, în condiţiile în care Legea nr. 189/2000 şi HG nr. 127/2002 nu cuprind prevederi referitoare la persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a părinţilor lor, iar intimata nu se încadrează în categoriile de persoane stabilite expres şi limitativ prin dispoziţiile legale sus-menţionate, întrucât la data semnării Tratatului de la Craiova aceasta nu era născută.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Cum strămutarea din localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuţie etnică, ce durează pe toată durata strămutării, în mod legal instanţa a apreciat că şi copilul născut în localitatea în care părinţii au fost strămutaţi, are acelaşi statut ca aceştia, perioada fiind de la data naşterii lui şi până la data retrocedării pământului românesc.
Situaţia de strămutat a rezultat din probele administrate în cauză, respectiv copia extras din „Tabloul de culturi nerecoltate ale Românilor şi coloniştilor din comuna Regina Maria, judeţul Caliacra, declaraţia de avere imobiliară din 11 septembrie 1940, situaţia de avere imobiliară rurală a tatălui reclamantei, actele de stare civilă ale intimatei.
Interpretarea dată de instanţă este corectă şi nu adaugă la lege.
În consecinţă, soluţia instanţei fiind temeinică şi legală, recursul se priveşte ca nefondat şi, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 349 din 15 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3728/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3730/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
