ICCJ. Decizia nr. 3726/2006. Contencios. Anulare acte administrative emise de C.N.V.M. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3726/2006
Dosar nr. 24211/2/2005
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 25 februarie 2005, reclamanta SC A. SA Constanţa a chemat în judecată C.N.V.M., solicitând anularea deciziei nr. 4843 din 9 decembrie 2004, prin care a fost amendată cu suma de 84.667.250 lei reprezentând 1% din valoarea capitalului social subscris, pentru nedepunerea în termenul legal a raportărilor periodice aferente anului financiar 2003.
Reclamanta a invocat nulitatea sancţiunii, aplicată în temeiul OUG nr. 28/2002, la o dată când actul normativ fusese deja abrogat prin intrarea în vigoare la 29 iulie 2004 a Legii nr. 297/2004.
S-a mai arătat că pârâta nu a respectat procedura de constatare şi sancţionare a contravenţiei, reglementată de OG nr. 2/2001, ce constituie dreptul comun în materie.
Prin sentinţa nr. 1695 din 18 octombrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că OG nr. 2/2001 nu este aplicabilă, Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, instituind o procedură derogatorie de la dreptul comun în materie de contravenţii.
S-a constatat, de asemenea, că sancţiunea aplicată reclamantei a avut drept temei legal nu numai prevederile OUG nr. 28/2002, ci şi cele ale art. 273 lit. b) şi art. 276 lit. a) din Legea nr. 297/2004, nefiind fondată susţinerea privind nulitatea actului atacat.
Referitor la săvârşirea contravenţiei, instanţa a reţinut că reclamanta, fiind o societate deţinută public, ale cărei acţiuni erau înregistrate la tranzacţionare pe piaţa RASDAQ, iar firma figura în evidenţele Oficiului pentru Evidenţa Valorilor Mobiliare ale C.N.V.M., avea obligaţia de a întocmi rapoartele curente şi anuale.
Cât priveşte faptul că reclamanta ar fi dobândit statutul de societate de tip închis, s-a constatat că prevederile din statutul firmei şi din contractul de societate, care atestau acest aspect, au fost constatate nule prin sentinţa civilă nr. 7060/2004 a Tribunalului Constanţa.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta, SC A. SA Constanţa, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanta a arătat că instanţa de fond trebuia să constate nulitatea absolută a ordonanţei prin care s-a dispus amendarea sa, întrucât actul administrativ a invocat drept temei legal prevederile OUG nr. 28/2002, act normativ abrogat prin intrarea în vigoare a Legii nr. 297/2004. Acest din urmă act normativ nu conţine sintagmele „societate deţinută public" sau „societate de tip închis", astfel încât aplicarea sancţiunii s-a făcut în temeiul unei ordonanţe abrogate, ceea ce, potrivit OG nr. 2/2001 atrage nulitatea absolută a actului.
Cât priveşte vinovăţia societăţii în săvârşirea contravenţiei, reclamanta a precizat că nu avea obligaţia acelor raportări, fiind o societate de tip închis, stare de fapt confirmată prin Decizia nr. 112/2005 a Curţii de Apel Constanţa, prin care s-a admis apelul şi s-a dispus modificarea sentinţei nr. 7060/2004 a Tribunalului Constanţa.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate şi cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Este real faptul că prin Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, în vigoare din 29 iulie 2004, au fost abrogate printre altele, OUG nr. 28/2002 şi Legea de aprobare nr. 525/2002, precum şi modificările ulterioare, dar textul art. 290 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 prevede şi obligaţia C.N.V.M. de a emite reglementările în aplicarea actului normativ în maximum 12 luni.
De aceea, la 20 august 2004, când a fost emisă ordonanţa nr. 456, atacată în prezenta cauză, reţinându-se că societatea a comis contravenţia prevăzută de art. 272 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 297/2004, în vigoare, respectiv încălcarea prevederilor prezentei legi ori ale reglementărilor emise de C.N.V.M., s-a făcut trimitere ca temei legal, şi la dispoziţiile art. 172 lit. d) din OUG nr. 28/2002, ceea ce nu reprezintă o cauză de nulitate a actului administrativ.
Pe fondul litigiului, Curtea constată că instanţa a reţinut în mod justificat obligaţia reclamantei de a întocmi şi transmite la C.N.V.M., în termen, raportările anuale complete aferente anului 2003.
Or, societatea, deşi i s-a acordat termen de graţie pentru a-şi realiza obligaţia, nu a transmis nici o componentă a raportării aferentă anului financiar 2003.
Cât priveşte susţinerea reclamantei, că era o societate de tip închis conform actelor constitutive şi nu o societate deţinută public, Curtea reţine că prin Decizia nr. 4526 din 6 octombrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a dispus modificarea deciziei nr. 112/2005 a Curţii de Apel Constanţa şi respingerea apelului declarat împotriva sentinţei nr. 7060 din 14 septembrie 2004 a Tribunalului Constanţa.
Astfel, s-a decis în mod irevocabil anularea punctelor din hotărârile Adunării Generale a Acţionarilor şi din statutul societăţii privind definirea reclamantei ca societate de tip închis, prevederi constatate contrare procedurilor stabilite pentru societăţile deţinute public.
În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va constata că recursul este nefondat şi-l va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SA Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 1695 din 18 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2006.
← ICCJ. Decizia nr. 3724/2006. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 3727/2006. Contencios. Anulare act... → |
---|