ICCJ. Decizia nr. 3728/2006. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3728/2006
Dosar nr. 35724/2/2005
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 15 noiembrie 2005, reclamantul SC I.A.C. SRL Bucureşti a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice, solicitând anularea deciziei Comisiei Fiscale Centrale, precum şi a Ordinului Ministerul Finanţelor nr. 1445 din 28 septembrie 2006, suspendarea executării acestora, până la soluţionarea definitivă a cauzei; obligarea pârâtului la plata de daune morale şi materiale, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că actele contestate conduc la aplicarea neunitară a legislaţiei pe teritoriul României, în sensul că scutirea de T.V.A se aplică discriminatoriu numai instituţiilor de învăţământ superior înfiinţate după 1993 - acreditate. Nelegalitatea acestor acte rezultă şi din faptul că după 1989, până în mai 2002, nu au existat instituţii acreditate şi cu toate acestea, toate, mai puţin reclamantul, au beneficiat de scutire de T.V.A.
Prin sentinţa civilă nr. 702 din 22 martie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea, reţinând că activitatea de învăţământ superior desfăşurată de o societatea comercială nu se încadrează în categoria activităţilor scutite de T.V.A.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul care, în esenţă, a reiterat susţinerile din acţiune. În opinia sa, în mod greşit instanţa nu a ţinut cont că, în realitate, prin poziţia sa, Ministerul Finanţelor Publice neagă existenţa învăţământului privat în cadrul unei societăţi comerciale, fără nici un temei legal şi în acelaşi timp nu a reţinut că în mod discriminatoriu în perioada 2000 – 2002, toate instituţiile de învăţământ superior de stat şi particular, cu excepţia sa, au fost scutite de plata T.V.A.
Recursul nu este fondat.
În conformitate dispoziţiile art. 6 lit. b) din OUG nr. 17/2000 privind taxa pe valoarea adăugată: „sunt scutite de T.V.A. unităţile şi instituţiile de învăţământ cuprinse în sistemul naţional de învăţământ global prin Legea nr. 84/1995, republicată, iar potrivit art. 55 din legea învăţământului: învăţământul superior se realizează prin universităţi, instituţii, academii de studii şi şcoli de studii postuniversitare".
Art. 104 din aceeaşi lege prevede că învăţământul particular funcţionează potrivit legii dacă este organizat şi funcţionează pe principiul non profit.
Or, reclamantul, care este în fapt o societate comercială cu răspundere limitată, nu a fost catalogat ca instituţie de învăţământ superior ce face parte din sistemul naţional de învăţământ, întrucât nu a fost acreditat.
Mai mult, din lista Oficiului Naţional al Registrului Comerţului cuprinzând activităţile interzise a fi desfăşurate de unele categorii de agenţii economici rezultă că pentru S.R.L.-uri este interzis să desfăşoare activităţi în domeniul învăţământului.
Cum prin art. 1 al deciziei nr. 2 din 19 septembrie 2005, pentru aprobarea soluţiilor privind aplicarea unitară a unor prevederi referitoare la T.V.A., convenţiile de evitare a dublei impuneri şi probleme de procedură fiscală, aprobată prin Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 1445 din 28 septembrie 2005, s-a stabilit că prevederile art. 6 lit. b) din OUG nr. 17/2000, sunt aplicabile instituţiile de învăţământ superior nominalizate de art. 55 din Legea nr. 84/1995, republicată, precum şi celorlalte unităţi şi instituţii cuprinse în sistemul naţional de învăţământ, potrivit art. 15 coroborat, cu art. 103 alin. (2), legal şi temeinic s-a apreciat de către Curtea de Apel Bucureşti, că reclamantul, societate cu răspundere limitată care desfăşoară activitate de învăţământ superior, nu beneficiază de această facilitate fiscală.
Văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC I.A.C. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 702 din 22 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3727/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3729/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
