ICCJ. Decizia nr. 3736/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3736/2006
Dosar nr. 7178/1/2006
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 18 noiembrie 2005, reclamanta B.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 11897 din 16 august 2005, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i ateste calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că este îndreptăţită la acordarea drepturilor compensatorii prevăzute de actul normativ menţionat, întrucât, după septembrie 1940, împreună cu familia, datorită ocupaţiei maghiare, au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, Tilecuş, în localitatea Roşia de Beiuş, ceea ce reprezintă o modalitate de persecuţie etnică în accepţiunea legii invocate.
Tribunalul Bihor, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 12/CA din 1 februarie 2006, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâtă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Oradea, reţinând incidenţa prevederilor art. 158 alin. (1) şi (3), art. 159 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ale art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000.
Judecând pricina în primă instanţă, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 57/CA/2006-PI din 20 martie 2006, a respins acţiunea ca fiind tardivă.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, în raport cu dispoziţiile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000 şi cu data comunicării hotărârii contestate.
Împotriva sentinţei, în termen legal, a declarat recurs, reclamanta B.I., solicitând casarea hotărârii judecătoreşti atacate şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe, pentru judecarea acţiunii pe fond.
Recurenta a susţinut că acţiunea sa nu a fost formulată tardiv, întrucât împotriva hotărârii Casei Judeţeane de Pensii a formulat, la data de 22 septembrie 2005, plângere prealabilă la organul emitent şi, întrucât nu a primit răspuns, la 18 noiembrie2005, a exercitat acţiunea în contencios administrativ, cu respectarea termenului prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.
A mai arătat că prima instanţă a interpretat restrictiv dispoziţiile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, având în vedere că textul invocat face trimitere la Legea contenciosului administrativ, or tocmai procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004 a fost parcursă.
Criticile formulate sunt neîntemeiate.
În conformitate cu art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, împotriva hotărârii, persoana interesată poate face contestaţie la curtea de apel, în termen de 30 zile de la data comunicării, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
În cauză, legea contenciosului administrativ, Legea nr. 554/2004, în vigoare în prezent reprezintă legea generală, legea cadru, Legea nr. 189/2000 fiind legea specială, derogatorie, care se aplică cu prioritate, normele acestui act normativ completându-se cu cele generale în materia contenciosului administrativ, potrivit principiului specialia generalibus derogant.
Având în vedere că, potrivit prevederilor art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, termenul de exercitare a acţiunii în contencios administrativ împotriva hotărârii Casei Judeţene de Pensii este de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, că această normă specială este de strictă aplicare, nu se poate reţine susţinerea recurentei, potrivit căreia acest termen ar fi cel general de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 şi nici cea conform căreia exercitarea acţiunii în această cauză ar fi condiţionată de îndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de legea specială.
Întrucât, aşa cum rezultă din actele dosarului, aspect necontestat, de altfel, de către recurenta-reclamantă, hotărârea nr. 11897 din 16 august 2005 a fost comunicată recurentei, la data de 2 septembrie 2005, exercitarea acţiunii la data de 18 noiembrie 2005, s-a făcut cu depăşirea termenului prevăzut de art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000.
Reţinând corect această situaţie, în mod legal instanţa de fond a respins acţiunea, ca tardivă.
Având în vedere cele expuse şi cum sentinţa atacată este legală şi temeinică, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta B.I. împotriva sentinţei civile nr. 57/CA/2006-PI din 20 martie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3734/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3737/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
