ICCJ. Decizia nr. 3741/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3741/2006
Dosar nr. 9845/1/2006
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 31 martie 2006, reclamantul P.P. a solicitat anularea hotărârii nr. 5441 din 28 februarie 2006, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană refugiată din motive etnice, fiind născut în timpul strămutării părinţilor săi, din Cadrilater, ca urmare a aplicării Tratatului româno-bulgar de la Craiova din 7 septembrie 1940.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 387/CA din 18 mai 2006, prin care a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr. 5441 din 28 februarie 2006, emisă de pârâtă şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, drepturile urmând a fi acordate din luna următoare depunerii cererii, pentru perioada 29 iunie 1942 - 6 martie 1945.
Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul s-a născut la data de 29 iunie 1942, dată la care părinţii săi erau strămutaţi, din motive etnice, din localitatea de domiciliu şi a dobândit prin naştere, statutul de strămutat, îndeplinind condiţiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această lege.
Împotriva acestei sentinţei a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, solicitând casarea hotărârii şi respingerea acţiunii formulată de P.P. Recurenta a susţinut că hotărârea instanţei de fond este lipsită de temei legal, în condiţiile în care Legea nr. 189/2000 şi HG nr. 127/2002 nu cuprind prevederi referitoare la persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a părinţilor lor, iar intimatul nu se încadrează în categoriile de persoane stabilite expres şi limitativ prin dispoziţiile legale sus menţionate, întrucât la data semnării Tratatului de la Craiova nu era născut.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Cum strămutarea din localitatea de domiciliu ca urmare a schimbului de populaţie efectuat în baza Tratatului dela Craiova din 1940 este o modalitate de persecuţie etnică, ce durează pe toată durata strămutării, în mod legal instanţa a apreciat că şi copilul născut în localitatea în care părinţii au fost strămutaţi, are acelaşi statut ca aceştia, perioada fiind de la data naşterii lui şi până la data retrocedării pământului românesc.
Situaţia de strămutat a rezultat din probele administrate în cauză, respectiv declaraţia de proprietar din 9 septembrie 1940, pentru judeţul Caliacra, întocmită de tatăl intimatului, adresa nr. 16647 din 24 iulie 1943, emisă pe numele tatălui intimatului de către Serviciul comercial al Colonizării din România şi actele de stare civilă ale intimatului.
Interpretarea dată de instanţă este corectă şi nu adaugă la lege.
În consecinţă, soluţia instanţei fiind temeinică şi legală, recursul se priveşte ca nefondat şi, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 387/CA din 18 mai 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3740/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3742/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
