ICCJ. Decizia nr. 3737/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3737/2006
Dosar nr. 7211/1/2006
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 26 ianuarie 2006, reclamanta B.J. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 12470 din 2 decembrie 2005, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i ateste calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că, în mod eronat, prin hotărârea contestată, pârâta i-a respins cererea de acordare a drepturilor compensatorii prevăzute de actul normativ indicat, deşi a dovedit că, în perioada septembrie 1940 - martie 1945, familia sa a fost refugiată, din motive etnice, din localitatea de domiciliu, Oradea, la Beiuş.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 66/CA - 2006 din 29 martie 2006, a respins acţiunea.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, în raport cu data naşterii reclamantei, care este ulterioară perioadei de persecuţie pentru care legiuitorul a înţeles să reglementeze acordarea drepturilor compensatorii.
Împotriva sentinţei sus menţionate, a declarat recurs, în termen legal, reclamanta B.J., solicitând, în temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ., casarea hotărârii judecătoreşti atacate şi, în fond, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că beneficiază de drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată şi completată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 5 iulie 1944, chiar dacă s-a născut ulterior datei de 6 martie 1945, deoarece, potrivit art. 7 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, capacitatea de folosinţă este recunoscută de la concepţie, în situaţia în care este vorba despre drepturi şi copilul se naşte viu.
A mai arătat că practica unitară a instanţelor de recunoaştere a drepturilor copiilor născuţi în timpul refugiului trebuie extinsă şi asupra copiilor concepuţi în timpul refugiului, întrucât, în opinia sa, privaţiunile refugiului s-au răsfrânt şi asupra acestora, consecinţele emoţionale putând să-i afecteze după naşterea lor.
Analizând criticile formulate, în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiază de prevederile acestei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă persoanelor care, în perioada precizată, din motive etnice, au suferit persecuţii materializate sub forma refugiului, expulzării ori strămutării în altă localitate, este necesar, aşadar, ca persecuţiile să fi fost suferite efectiv, în mod direct de către persoana în cauză şi să fi fost determinate de criterii etnice.
În mod eronat, recurenta, care nu era născută, ci doar concepută în acea perioadă, în timpul refugiului părinţilor săi, susţine că ar beneficia de drepturile compensatorii în temeiul dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954.
Astfel, capacitatea de folosinţă a persoanei, definită de prevederile art. 5 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, ca fiind capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii, începe potrivit regulii generale reglementată de art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, de la data naşterii persoanei.
Textul art. 7 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, invocat de către recurenta-reclamantă, potrivit căruia „drepturile copilului sunt recunoscute de la concepţiune, însă numai dacă el se naşte viu", reglementează o situaţie de excepţie, exprimată şi în adagiul infans conceptus pro nato habetur quoties de commodis ejus agitur.
Această excepţie a capacităţii de folosinţă anticipată vizează, însă, exclusiv capacitatea succesorală a persoanei fizice.
Astfel, potrivit art. 645 alin. (1) şi (2) C. civ., „Pentru a succede, trebuie neapărat ca persoana ce succede, să existe la momentul deschiderii succesiunii. Copilul conceput se consideră că există".
Întrucât excepţiile sunt de strictă interpretare şi aplicare şi ţinând cont că pricina nu are ca obiect drepturi succesorale pentru a se invoca această capacitate de folosinţă anticipată, rezultă că soluţia primei instanţe, de respingere a acţiunii, este legală şi temeinică.
Pentru aceste motive şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta B.J. împotriva sentinţei civile nr. 66/CA din 29 martie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3736/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3738/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
