ICCJ. Decizia nr. 3765/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3765/2006
Dosar nr. 3274/1/2006
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 4 august 2003, la Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia de contencios administrativ, sub nr. 1092, reclamanta C.C. Reghin a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Consiliul Judeţean Mureş şi Consiliul Local al comunei Fărăgău, anularea parţială a Anexei nr. 40 din HG nr. 964/2002, în sensul anulării poziţiilor cu nr. 17, nr. 22 şi nr. 23 şi să se constate dreptul de proprietate asupra imobilelor menţionate la aceste poziţii.
În motivarea acţiunii s-a precizat de către reclamantă, că imobilele ce reprezintă proprietatea sa, au fost inventariate şi cuprinse în domeniul public al comunei Fărăgău din greşeală, deşi din extrasul de C.F. nr. 449/I Fărăgău rezultă că imobilele - construcţii se află în proprietatea reclamantei, iar asupra terenului există un drept de folosinţă. Mai arată reclamanta că, ulterior, Consiliul Local al comunei Fărăgău, prin Hotărârea nr. 10/2003 a decis scoaterea din domeniul public al comunei Fărăgău a imobilelor de la poziţiile 22 şi nr. 23 din Anexa nr.40 a HG nr. 964/2002, rămânând în domeniul public al comunei doar imobilul de la poziţia 17.
La data de 18 septembrie 2003, Ministerul Administraţiei şi Internelor a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtului Guvernul României.
Curtea de Apel Târgu Mureş, prin sentinţa civilă nr. 450, pronunţată la 20 octombrie 2003, a admis, în principiu, cererea de intervenţie formulată de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi a respins acţiunea reclamantei, reţinând faţă de excepţiile invocate de pârâtul Guvernul României şi Consiliul Judeţean Mureş, precum şi de intervenientul Ministerul Administraţiei şi Internelor, că nu s-a parcurs procedura prealabilă prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990, că faţă de momentul publicării HG nr. 964/2002 în M. Of. nr. 686/17.10.2002, acţiunea înregistrată la 4 august 2003 este tardivă.
Referitor la excepţia de necompetenţă materială invocată, referitoare la capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate, instanţa a reţinut, de asemenea, că şi aceasta este întemeiată, reclamanta putând să-şi valorifice dreptul pe calea acţiunii în revendicare, competentă fiind instanţa de drept comun, conform art.3 C. proc. civ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamanta, invocând nelegalitatea, susţinând în motivarea acestuia că greşit au fost reţinute de instanţa de fond, ca întemeiate excepţiile invocate de intimaţi, din acte rezultând că au fost respectate prevederile art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Prin Decizia nr. 738 din 9 februarie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul formulat de reclamanta C.C. Reghin şi a casat sentinţa atacată, cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă. În motivarea deciziei, Înalta Curte a reţinut că excepţia lipsei efectuării procedurii prealabile, precum şi a tardivităţii formulării plângerii sunt neîntemeiate, consecinţa fiind trimiterea cauzei la prima instanţă, pentru a soluţiona cauza pe fond.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureş, sub dosar nr. 2920/2005/CCA.
În faza rejudecării cauzei, reclamanta C.C. Reghin, reprezentată de F. Mureş, a renunţat la capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate asupra imobilelor cuprinse la poziţiile nr. 17, nr. 22 şi nr. 23 din Anexa nr. 40 a HG nr. 964/2002.
În urma rejudecării, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 282 din 28 noiembrie 2005, a admis, în principiu, cererea de intervenţie accesorie, formulată de Ministerul Administraţiei şi Internelor, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocată de pârâtul Guvernul României şi a admis acţiunea formulată de reclamanta C.C. Reghin, reprezentată de F. Mureş, anulând parţial Anexa nr. 40 a HG nr. 964/2002, în sensul radierii poziţiilor nr. 17, nr. 22 şi nr. 23. A constatat că reclamanta a renunţat la capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate asupra imobilelor cuprinse la poziţiile nr. 17, nr. 22 şi nr. 23 din Anexa nr. 40 a HG nr. 964/2002.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, aceasta este neîntemeiată, deoarece reclamanta, invocând proprietatea asupra bunurilor imobile asupra cărora poartă litigiul, justifică un drept, presupus a fi vătămat prin actul administrativ atacat.
Pe fondul cauzei a reţinut că litigiul se înscrie în prevederile art. 23 din Legea nr. 213/1998 şi a constatat că bunurile imobile în discuţie nu puteau fi cuprinse în listele de inventariere prevăzute de art. 21 din Legea nr. 213/1998, deoarece asupra lor pretinde un drept de proprietate publică Consiliul Local Fărăgău şi, deci, inventarul trebuia făcut de Primarul comunei Fărăgău.
A mai constatat prima instanţă, că Legea nr. 109/1996 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei de consum şi de credit, prevede în art. 160 că proprietatea cooperativelor de consum este privată, iar prin probele administrate în cauză, reclamanta a făcut dovezi privind proprietatea asupra imobilelor cuprinse în poziţiile nr. 17, nr. 22 şi nr. 23 din Anexa nr. 40 a HG nr. 964/2002.
A concluzionat instanţa de fond că, pentru motivele arătate cuprinderea imobilelor în Anexa nr. 40 a HG nr. 964/2002 este nelegală.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, pârâtul Guvernul României şi intervenientul accesoriu Ministerul Administraţiei şi Internelor.
În recursul formulat, Guvernul României a invocat prevederile art. 3041 C. proc. civ. şi a susţinut că intimata-reclamantă F. Mureş, pentru C.C. Reghin, nu are calitate procesuală activă, instanţa de fond soluţionând greşit excepţia ce i-a fost invocată şi, pe de altă parte, HG nr. 964/2002 a fost adoptată în conformitate cu prevederile art. 21 din Legea nr. 213/1998 şi a avut la bază hotărârile autorităţilor publice locale, care au fost însuşite de Guvern, nefiind contestate.
În recursul său, intervenientul Ministerul Administraţiei şi Internelor a invocat prevederile art.3041 C. proc. civ. şi a susţinut că HG nr. 964/2002 nu are un caracter constitutiv de drepturi, ci doar un efect declarativ, atestând regimul juridic al proprietăţii publice în privinţa bunurilor imobile aparţinând unităţilor administrativ-teritoriale din judeţul Mureş.
Verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., recursurile vor fi admise, pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Analizând fondul cauzei, instanţa de fond a reţinut că reclamanta este beneficiara prevederilor art. 160 din Legea nr. 109/1996 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei de consum şi de credit, potrivit cărora proprietatea cooperativelor de consum este privată şi a motivat că „reclamanta face dovezi pozitive, cel puţin în mod aparent, a proprietăţii pentru imobilele cuprinse în Anexa nr. 40, poziţiile nr. 17, nr. 22 şi nr. 23" de la HG nr. 964/2002 care a fost atacată, fără să analizeze şi nici să indice dovezile respective.
Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 160 alin. (1) din Legea nr. 109/1996, proprietatea organizaţiilor cooperaţiei de consum şi ale cooperaţiei de credit este privată şi este ocrotită de lege, dar instanţa de fond nu a analizat şi nici nu a indicat dovezile din care rezultă că bunurile de la poziţiile nr. 17, nr. 22 şi nr. 23 din Anexa nr. 40 la HG nr. 964/2002 sunt proprietatea reclamantei şi, cu atât mai puţin titlul pe care l-a avut asupra terenurilor pe care au fost edificate construcţiile respective, în care cooperativa şi-a desfăşurat/îşi desfăşoară unele activităţi economice.
Astfel fiind, hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, urmând a fi casată, iar cauza trimisă, pentru rejudecare, în scopul completării materialului probator în sensul celor arătate mai sus.
Hotărârea atacată este nelegală, şi pentru motivul că instanţa de fond a ignorat cererea prin care reclamanta şi-a restrâns capătul de acţiune vizând HG nr. 964/2002, doar la poziţia nr. 17 a Anexei nr. 40.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâtul Guvernul României şi intervenientul Ministerul Administraţiei şi Internelor, împotriva sentinţei civile nr. 282 din 28 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, pentru rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3764/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3768/2006. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
