ICCJ. Decizia nr. 3781/2006. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3781/2006
Dosar nr. 7569/1/2006
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ, reclamantul R.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Secţia de Pensii Militare a U.M. nr. 02544 Bucureşti, obligarea acesteia să-i comunice Decizia de respingere, la solicitarea de a i se acorda pensie militară de serviciu.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că a înaintat către pârâtă mai multe cereri, însoţite de actele necesare acordării pensiei militare, însă, în locul deciziei, i s-a răspuns că nu poate beneficia de acest tip de pensie. Acelaşi rezultat l-a primit şi în urma intervenţiilor făcute la Şeful Secţiei Financiar- Contabile a Ministerului Apărării Naţionale, precum şi la Ministerul Apărării Naţionale.
A mai arătat reclamantul că nu a formulat niciodată cerere de renunţare la pensia militară, iar la calcularea pensiei pe care o ia în prezent de la sectorul de pensii civil, nu s-a inclus şi vechimea de 23 de ani cât a fost cadru militar.
La data de 10 ianuarie 2006, Ministerul Apărării Naţionale a făcut precizarea că Secţia de Pensii Militare a U.M. nr. 02544 Bucureşti nu are personalitate juridică proprie, nici capacitate procesuală, putând sta în proces doar prin Ministerul Apărării Naţionale. Instanţa de fond a procedat la introducerea şi citarea în cauză a Ministerului Apărării Naţionale în calitate de pârât.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, în reprezentarea Secţiei de Pensii Militare a U.M. nr. 02544 Bucureşti, a invocat excepţia neefectuării procedurii prealabile şi excepţia autorităţii de lucru judecat.
Prin sentinţa nr. 30/F/C din 20 martie 2006, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins excepţiile tardivităţii şi a autorităţii de lucru judecat, invocate de pârâtul Ministerul Apărării Naţionale şi a admis acţiunea formulată de reclamantul R.D., obligând pârâtul să emită reclamantului, decizie cu privire la pensia militară de serviciu a acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că excepţiile invocate sunt neîntemeiate, deoarece reclamantul a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea 554/2004 şi s-a încadrat în termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 din Legea 554/2004, pentru introducerea acţiunii la instanţa de contencios administrativ, termenul de 30 de zile fiind lăsat la dispoziţia autorităţii administrative pentru a răspunde. A mai reţinut prima instanţă, că nici condiţiile prevăzute de art. 1201 C. civ., privitoare la existenţa autorităţii de lucru judecat, nu sunt îndeplinite, deoarece, din sentinţa civilă nr. 4314/AS din 8 iunie 2005 a Tribunalului Argeş, rezultă că reclamantul a solicitat anularea deciziei de pensionare nr. 230562 din 14 aprilie 2004, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Argeş, cauza respectivă având alt obiect şi alte părţi.
Pe fondul cauzei, Curtea de Apel Piteşti a reţinut că neemiterea unei decizii de către pârât şi încercarea de a-l lămuri pe reclamant printr-o simplă adresă, echivalează cu refuzul de soluţionare a cererii şi cu vătămarea reclamantului în drepturile sale recunoscute de lege. A mai arătat instanţa de fond că, atâta vreme cât reclamantului nu i se emite o decizie - act administrativ, prin care să se soluţioneze cererea privind acordarea sau neacordarea pensiei militare, acesta nu are posibilitatea să urmeze procedura contestării la comisia competentă, în conformitate cu Legea nr. 164/2001 şi ulterior în instanţă, dacă este cazul.
A mai reţinut instanţa de fond că, pentru opozabilitate, în cauză se reţine calitatea procesuală pasivă, atât pentru Ministerul Apărării Naţionale, cât şi pentru Secţia de Pensii Militare a U.M. nr. 02544 Bucureşti, în contenciosul administrativ având relevanţă doar capacitatea de a emite sau acte administrative, independent de personalitatea juridică.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, care a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că prevederile Legii nr. 19/2000 şi ale Legii nr. 164/2001 „nu prevăd posibilitatea opţiunii la pensie în unul din cele două sisteme pentru cei care beneficiază de pensie în celălalt sistem".
Recursul este nefondat.
Este de necontestat că instanţa de fond a obligat autoritatea publică să soluţioneze cererea intimatului/reclamant printr-o decizie motivată potrivit legii, astfel că în cauză, în raport cu obiectul acţiunii şi cu soluţia curţii de apel, este prematură analiza problemei dacă există sau nu dreptul la opţiune pentru pensie în unul din cele două tipuri: pensia militară şi pensia pentru limită de vârstă.
Or, instanţa de fond a reţinut în mod corect că modalitatea aleasă de autoritatea publică pentru a răspunde la cererea reclamantului, reprezintă, prin consecinţele sale, un refuz nejustificat de soluţionare a cererii referitoare la un drept recunoscut de lege.
Astfel fiind, în mod legal a dispus instanţa de fond ca autoritatea publică să emită o decizie privind acordarea/neacordarea pensiei militare de serviciu în favoarea reclamantului, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Apărării, prin Direcţia Legislaţie şi Asistenţă Juridică, împotriva sentinţei civile nr. 30/F/C din 20 martie 2006 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3780/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3787/2006. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
