ICCJ. Decizia nr. 3804/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform O.U.G. nr. 214/1999( calitatea de luptator în rezistenţa anticomunistă). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3804/2006
Dosar nr. 3291/2005
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1480 din 15 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. 1478/2005, a fost respinsă ca lipsită de interes acţiunea numitului O.I. privind anularea deciziei nr. 1369 din 22 noiembrie 2001, emisă de Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă din cadrul Ministerului Justiţiei, pentru numitul C.G. (decedat la 19 septembrie 1996).
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamantul, în calitate de terţ faţă de actul atacat, a formulat acţiunea la 26 aprilie 2005, sub incidenţa Legii nr. 554/2004, dar interesul său, definit de instanţă ca folos practic urmărit de reclamant pentru promovarea acţiunii în contencios, nu este personal şi direct, întrucât nu se produce asupra lui ca terţ, chiar dacă dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 îi recunosc calitatea procesuală activă.
A mai apreciat instanţa, că hotărârile judecătoreşti depuse de reclamant nu îi probează interesul personal şi direct, întrucât Decizia contestată priveşte o altă persoană decât părţile în proces din Decizia civilă nr. 1072 din 9 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, iar prin decizie s-a constatat calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă a defunctului C.G.
Împotriva acestei sentinţe a declarat în termen recursul de faţă, reclamantul, cererea fiind legal timbrată.
În motivarea cererii, recurentul invocă dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi aplicarea greşită a legii, arătând că interesul său constă în vătămarea gravă a drepturilor sale legitime de proprietar prin Decizia nr. 1369/2001 a Comisiei speciale, întrucât pe baza acesteia s-a pronunţat Decizia nr. 1072/2004 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care recurentul şi-a pierdut dreptul de proprietate asupra locuinţei situate în Bucureşti, sector 1 (pe care o dobândise prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1548/20788/1996).
Recursul se fondează.
Prin Decizia civilă nr. 1072 din 9 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pronunţată în dosarul nr. 2738/2003, a fost admis recursul numitului O.D. împotriva deciziei civile nr. 975 din 15 mai 2003 a Tribunalului Bucureşti, s-a modificat Decizia atacată şi s-a admis apelul reclamantului împotriva sentinţei civile nr. 5373 din 10 iunie 2002 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti. A fost schimbată în tot sentinţa şi s-a admis acţiunea, constatându-se nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1548/20788 din 19 noiembrie 1996, încheiat de pârâtul O.I., cu Primăria municipiului Bucureşti, prin SC H.N. SA.
În respectiva cauză, prin soluţia mai sus redată, cumpărătorul O.I., recurent în cauza de faţă, a pierdut dreptul de proprietate asupra apartamentului pe care îl dobândise în baza Legii nr. 112/1995, ca şi chiriaş al locuinţei.
Reclamantul, la solicitarea căruia s-a constatat nulitatea contractului, este moştenitorul testamentar al numitului C.G., titular al deciziei nr. 1369 din 22 noiembrie 2001, emise de Comisia specială de aplicare a OUG nr. 214/1999.
Într-adevăr, în considerentele deciziei de recurs, mai sus redate, se reţine că Decizia nr. 1369/2001 face dovada că autorul reclamantului a fost luptător în rezistenţa anticomunistă şi că a pierdut imobilul în litigiu, printr-o hotărâre penală de condamnare politică şi nicidecum de drept comun.
Or, prin acţiunea sa în contencios administrativ de faţă, recurentul O.I. tinde să probeze că hotărârea de condamnare a fostului proprietar a fost una de drept comun care nu dă dreptul moştenitorului la restituirea imobilului.
Aşadar, interesul personal şi actual, a cărui vătămare o invocă recurentul, există, iar instanţa de fond a respins cererea, pe temeiul unei excepţii greşit constatate, prin greşita aplicare a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Ca urmare, sentinţa va fi casată în temeiul art. 304 pct. 9 şi al art. 312 alin. (5) C. proc. civ., cauza urmând a fi trimisă, spre rejudecare în fond, aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de O.I. împotriva sentinţei civile nr. 1480 din 15 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare în fond, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3801/2006. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 3808/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
