ICCJ. Decizia nr. 3779/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3779/2006
Dosar nr. 7327/1/2006
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, sub dosar nr. 123/2006, reclamantul M.G. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, anularea hotărârii nr. 9077 din 23 noiembrie 2005, emisă de pârâtă şi constatarea situaţiei că pentru perioada 1 decembrie 1953 - 2 noiembrie 1956 se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002, pentru acordarea drepturilor prevăzute de acest act normativ.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, în conformitate cu consemnările din livretul său militar şi din adeverinţa nr. 668 din 15 noiembrie 2004, Ministerului Apărării Naţionale - Centrul Militar Judeţean Botoşani în perioada 1 decembrie 1953 - 2 noiembrie 1956 a lucrat la U.M. nr. 04689, în cadrul detaşamentelor de muncă organizate de către B.L.C.F. Burdujeni.
Prin sentinţa nr. 41 din 22 februarie 2006, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul M.G., a anulat Decizia nr. 9077 din 23 noiembrie 2005 a Casei Judeţene de Pensii Botoşani şi a constatat că pentru perioada 1 decembrie 1953 - 2 noiembrie 1956, reclamantul se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în conformitate cu menţiunile din livretul militar al reclamantului seria Dn nr. 092166, precum şi din adeverinţa nr. 668 din 15 noiembrie 2004, acesta a „prestat muncă" la U.M. nr. 04689, precum şi la B.L.C.F. Burdujeni, în perioada 1 decembrie 1953 - 2 noiembrie 1956, perioadă cuprinsă în cea la care face referire art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului, recurenta-pârâtă susţine, în esenţă, faptul că reclamantul M.G. nu a desfăşurat stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, ci într-o unitate militară din cadrul Ministerului Forţelor Armate, astfel încât instanţa de fond a aplicat greşit legea, atunci când a admis acţiunea reclamantului.
Recursul este fondat.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 309/2002, „beneficiază de prevederile legii, persoana, cetăţean român, care a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950 - 1961".
Astfel, intenţia legiuitorului a fost de a acorda beneficiul drepturilor reparatorii, persoanelor care au efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă, iar nu în cadrul unităţilor militare, motiv pentru care va fi primită critica recurentei-pârâte, în sensul că, prin sentinţa civilă pronunţată, instanţa de fond a aplicat greşit Legea nr. 309/2002, a lărgit sfera de aplicare a acesteia, dincolo de raţiunile avute în vedere la elaborarea şi adoptarea actului normativ în cauză.
Unităţile menţionate în livretul militar al reclamantului nu fac parte dintre cele care se găsesc pe lista întocmită de Ministerul Apărării Naţionale - Direcţia Arhive.
De altfel, este de necontestat şi rezultă chiar din susţinerile formulate prin cererea de chemare în judecată şi din menţiunile livretului militar, faptul că U.M. nr. 04689 nu făcea parte din Direcţia Generală a Serviciului Muncii, aparţinând Ministerului Forţelor Armate.
În acelaşi sens, Decizia nr. 213/2004 a Curţii Constituţionale, din motivarea căreia reiese faptul că indemnizaţia şi drepturile acordate prin Legea nr. 309/2002 reprezintă „o compensaţie parţială pentru privaţiunile suferite de persoanele obligate să efectueze stagiul militar în condiţii deosebite", respectiv „în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961", prin asigurarea unui tratament juridic specific acestei categorii.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte apreciază că, în mod greşit, instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 309/2002, în cazul reclamantului care a efectuat stagiul militar în cadrul unor unităţi militare aparţinând Ministerului Forţelor Armate, iar nu Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, lărgind sfera de aplicare a legii, fără a lua în considerare raţiunile avute în vedere de legiuitor şi cele statuate de Curtea Constituţională.
Faţă de cele arătate, urmează să fie admis recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, să fie modificată sentinţa nr. 41 din 22 februarie 2006 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ şi, pe fond, să fie respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de M.G.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Botoşani împotriva sentinţei nr. 41 din 22 februarie 2006 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa civilă atacată şi, pe fond, respinge acţiunea, ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3778/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3785/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
