ICCJ. Decizia nr. 3808/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3808/2006
Dosar nr. 35335/2/2005
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la data de 8 noiembrie 2005, reclamantul C.N. a chemat în judecată pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu handicap pentru Adulţi, solicitând anularea deciziei nr. 4125 din 20 septembrie 2005, încadrarea cu deficienţă funcţională gravă şi certificat permanent.
Reclamantul consideră că se încadrează în categoria persoanelor cu deficienţă gravă, în raport cu toate actele medicale depuse la dosar.
Prin sentinţa civilă nr. 1033 din 11 mai 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului C.N., a anulat Decizia nr. 4125 din 20 septembrie 2005 şi a obligat pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi să emită o nouă decizie, prin care să acorde reclamantului, deficienţa funcţională gravă, certificat cu valabilitate permanentă şi drepturile prevăzute de lege.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 1667 din 17 august 2005, reclamantul a fost încadrat cu deficienţă funcţională accentuată, cu valabilitate permanentă, iar prin Decizia nr. 4125 din 20 septembrie 2005 s-a menţinut încadrarea în gradul de handicap accentuat, termenul de valabilitate al certificatului fiind de 12 luni.
Pârâta a considerat că nu se justifică asimilarea în gradul I - handicap grav, deoarece tulburările prezentate de reclamant nu sunt însoţite de tulburări de statică şi mers de intensitate gravă.
Sentinţa pronunţată de instanţa de fond a avut la bază un raport de expertiză din care rezultă că reclamantul este diagnosticat funcţional cu:
- deficienţă globală accentuată prin tulburări locomotorii şi suspendarea parosistică a stării de conştienţă;
- incapacitate adaptativă 75%.
Raportul concluzionează că afecţiunile au caracter continuu şi ireversibil, iar la rubrica valabilitatea deciziei se poate înscrie permanent.
Instanţa de fond a considerat că pârâta nu a ţinut seama şi de epilepsia de care suferă reclamantul, având drept consecinţă suspendarea stării de conştienţă, care poate duce la încadrarea în gradul de handicap grav.
Totodată, instanţa de fond a mai apreciat că nu s-a ţinut seama că incapacitatea adaptativă este de 75% şi de faptul că afecţiunile au caracter continuu şi ireversibil.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs, pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi.
Recurenta susţine că reclamantul a beneficiat din anul 2000, de protecţia specială prevăzută pentru persoanele cu handicap, fiind asimilat în gradul de handicap accentuat.
Prin OUG nr. 102/1999 s-a dispus revizuirea tuturor persoanelor care beneficiau de certificat de încadrare într-un grad de handicap.
La data de 17 august 2005, reclamantul a fost revizuit, menţinându-se asimilarea în gradul de handicap accentuat, soluţie care a fost menţinută şi după contestaţia formulată de cel în cauză, prin Decizia nr. 4125/2005. Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi a avut în vedere Ordinul ministrului sănătăţii şi familiei nr. 726/2002 privind criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru adulţi şi se aplică măsurile de protecţie specială a acestora.
Recurenta mai susţine că instanţa de fond a apreciat în mod greşit că nu s-au avut în vedere toate afecţiunile de care suferă reclamantul, documentele medicale prezentate de acesta neîncadrându-se în categoria afecţiunilor handicapante.
Pentru a putea fi încadrat în gradul de handicap grav, incapacitatea adaptativă trebuia să se situeze între 90 - 100%, iar în cazul reclamantului, această incapacitate este de 75%, echivalentă cu gradul de handicap accentuat, şi nu cu gradul de handicap grav.
Cu privire la aspectele reţinute de instanţa de fond, referitoare la faptul că pârâta nu a ţinut seama de epilepsia de care suferă reclamantul, recurenta susţine că acesta nu a dovedit că a contractat boala precoce şi că crizele epileptice sub tratament sunt frecvente cel puţin 1/săptămână.
Examinându-se sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 59 din OUG nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, s-a prevăzut obligaţia comisiilor de expertiză a persoanelor cu handicap de a examina şi reevalua toate persoanele care beneficiază de certificat de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap. La art. 2 din acelaşi act normativ se prevede că încadrarea într-o categorie de persoane cu handicap se atestă potrivit criteriilor de diagnostic anatomo-chimic, diagnostic funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă şi de autoservire, iar gradul de handicap-uşor, mediu, accentuat şi grav se atestă prin certificat emis de către comisiile de expertiză medicală a persoanelor cu handicap.
Prin Ordinul nr. 726 din 1 octombrie 2002 al ministrului sănătăţii şi familiei s-au prevăzut criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru adulţi şi se aplică măsurile de protecţie specială a acestora.
În cauză, se constată că încadrarea recurentului în grad de handicap s-a făcut în baza examinării de specialitate, care a concluzionat că tulburările prezentate de cel în cauză sunt de natură congenitală, nu se însoţesc de tulburări de statică şi mers de intensitate gravă care să justifice asimilarea în gradul I - handicap grav.
Raportul de expertiză medico-legală invocat de instanţa de fond menţionează competenţa Comisiei de Expertiză Medicală de Specialitate privind încadrarea în grad de handicap şi valabilitatea deciziei (permanent sau revizuibilă după o anumită perioadă).
Totodată, concluzia instanţei de fond, potrivit căreia, la stabilirea gradului de handicap, nu s-a ţinut seama de faptul că recurentul suferă de epilepsie, este incorectă, deoarece, potrivit pct. 6 din Cap. I al Ordinului nr. 726/2002 al ministrului sănătăţii şi familiei, pentru a putea fi luată în considerare la stabilirea gradului de handicap, trebuie să se facă dovada că această afecţiune a avut un „debut precoce (copilărie-adolescenţă), indiferent de etiologie, dacă frecvenţa crizelor este de cel puţin 1/zi sau dacă se asociază cu tulburări psihice".
Rezultă că elementele pe baza cărora şi-a întemeiat soluţia, instanţa de fond, sunt eronate, ceea ce determină concluzia că sentinţa este netemeinică.
Urmează ca recursul să fie admis, dispunându-se modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii reclamantului, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi împotriva sentinţei civile nr. 1033 din 11 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea formulată de reclamantul C.N., ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3804/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3812/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
