ICCJ. Decizia nr. 3805/2006. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3805/2006
Dosar nr. 7589/1/2006
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 23 aprilie 2003, reclamanta G.F. a solicitat anularea parţială a HG nr. 965/2002, pentru poziţia nr. 414 din Anexa nr. 2, privind terenul de 161 mp, situat în municipiul Craiova, judeţul Dolj.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a moştenit terenul respectiv de la părinţii săi, conform certificatului de moştenitor nr. 1971/1984 şi în mod nelegal a fost inclus în domeniul public al municipiului Craiova, prin actul administrativ contestat.
La data de 13 iunie 2003, I.V. şi I.L. au formulat o cerere de intervenţie în interesul reclamantei, solicitând admiterea acţiunii principale, întrucât terenul intravilan în litigiu a fost trecut ilegal şi abuziv în domeniul public de interes local.
Prin sentinţa civilă nr. 224 din 23 mai 2005, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins atât acţiunea introductivă, continuată de moştenitorii F.G., respectiv G.A.B. şi G.I., cât şi cererea de intervenţie accesorie formulată de I.V. şi I.L.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 5804 din 7 decembrie 2005, a admis recursul declarat de G.A.B., casând sentinţa atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond.
S-a reţinut că această soluţie se impune pentru stabilirea corectă a situaţiei de fapt şi a regimului juridic al terenului, după verificarea apărărilor formulate de părţi şi examinarea întregului material probator administrat.
Prin sentinţa civilă nr. 86 din 9 martie 2006, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea principală ca tardivă, iar pe cale de consecinţă, cererile de intervenţie formulate de I.V. şi I.L., în interesul reclamantei, de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Consiliul Local al municipiului Craiova şi pârâtului Guvernul României.
Instanţa a reţinut că reclamanta G.F. şi intervenientul I.V. au adresat Guvernului, plângerea prealabilă înregistrată sub nr. 17/13120 din 18 noiembrie 2002. Că, în raport cu răspunsul autorităţii publice comunicat la 13 decembrie 2002, sesizarea instanţei de judecată cu acţiunea pentru anularea hotărârii guvernamentale s-a realizat cu depăşirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 5 alin. (2) al Legii nr. 29/1990, atunci în vigoare.
S-a mai motivat că nu au fost invocate şi nici dovedite existenţa unor împrejurări mai presus de voinţa părţilor care să justifice introducerea acţiunii în contencios administrativ în termen de 1 an, stabilit prin alineatul ultim al aceluiaşi articol.
Împotriva sentinţei au declarat recurs G.A.B., care a continuat acţiunea principală formulată de mama sa, G.F. şi intervenienţii I.V. şi I.L.
Recurenţii au susţinut, în cadrul unei critici ce se regăseşte în ambele recursuri, că în mod eronat instanţa de fond a soluţionat litigiul pe baza excepţiei de tardivitate a introducerii acţiunii.
Că în realitate, răspunsul comunicat cu adresa nr. 9522/I.C. din 13 decembrie 2001, nu aparţine Guvernului României, ci Ministerului Administraţiei şi Internelor şi el se referă la mai multe memorii prin care defuncta G.F. semnala unele abuzuri săvârşite de funcţionari ai Primăriei municipiului Craiova.
Dacă instanţa era preocupată să soluţioneze în mod temeinic acţiunea principală şi cererea de intervenţie accesorie formulată în interesul reclamantei, ea ar fi constatat, din înscrisul anexat la dosarul că scrisoarea 9522/I.C. din 13 decembrie 2001 se referă la anul 2001 şi nu la anul 2002.
În sfârşit, s-a reproşat curţii de apel, greşeala de a nu fi indicat în mod concret, numărul documentului anexat la dosarul. Recurentul G.A.B. a precizat că de fapt, a luat cunoştinţă de existenţa şi conţinutul anexelor hotărârii guvernamentale din dosarul nr. 395/A/2002, având ca obiect acţiunea formulată împotriva Hotărârii Consiliului Local al municipiului Craiova nr. 173/2001, împrejurare ce justifică aplicarea prevederilor art. 5 alin. ultim din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990.
Ulterior au formulat cereri de intervenţie în interesul intimatului-pârât, Guvernul României, P.I., B.M., I.C., C.I., I.D. şi P.I., care au solicitat respingerea recursurilor declarate în cauză, ca nefondate.
Criticile formulate de recurenţi nu sunt întemeiate.
Potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, înainte de a cere tribunalului, anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se consideră vătămat, se va adresa pentru apărarea dreptului său, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea termenului prevăzut la art. 1 alin. (2), autorităţii emitente, care este obligată să rezolve reclamaţia în termen de 30 de zile de la aceasta.
În conformitate cu dispoziţia cuprinsă în alin. următor al aceluiaşi articol, în cazul în care cel care se consideră vătămat, nu este mulţumit de soluţia dată reclamaţiei sale, el poate sesiza tribunalul în termen de 30 de zile de la comunicarea soluţiei.
Aplicaţiunea normelor juridice mai sus enunţate a fost corect făcută de prima instanţă, devreme ce în adevăr, din adresa nr. 9522/I.C. din 13 decembrie 2001, rezultă fără echivoc că Ministerul Administraţiei şi Internelor a răspuns la petiţia G.F. şi a lui I.V., nr. 17/13120 din 18 noiembrie 2002, în legătură cu includerea terenului intravilan în domeniul public al municipiului Craiova.
În adresa de răspuns s-a cerut petenţilor să comunice copia hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile pronunţate în cauza ce are ca obiect poziţia nr. 414 din Anexa nr. 4 a Hotărârii Consiliului Local al municipiului Craiova nr. 173/2001.
Adresa menţionată se referă fără echivoc, la un memoriu înaintat Primului Ministru.
Ori, în raport cu data comunicării răspunsului, dar şi cu data la care a expirat termenul de 30 de zile în care Guvernul României trebuia să rezolve plângerea administrativă prealabilă, este evident că sesizarea instanţei de judecată, abia la 23 aprilie 2003, s-a realizat după expirarea termenului prevăzut de art. 5 alin. (2) din Legea nr. 29/1990, în vigoare atunci.
Concluzia se impune şi în raport cu răspunsul comunicat reclamantei G.F., cu adresa nr. 11.187/11.214/I.C. din 5 noiembrie 2002, prin care s-a confirmat punctul de vedere exprimat anterior de Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Pe de altă parte, aşa cum s-a reţinut în sentinţă, nu au fost invocate şi nici dovedite împrejurări mai presus de voinţa reclamantei şi a intervenientului, pentru a se justifica exercitarea dreptului la acţiune în termenul de 1 an prevăzut de art. 5 alin. ultim al legii organice.
Afirmaţia recurentului G.A.B., în legătură cu împrejurările în care a luat cunoştinţă de conţinutul anexelor la hotărârea guvernamentală contestată, nu se sprijină pe nici un mijloc de probaţiune, aşa încât ea nu poate justifica o soluţie de reformare a sentinţei în sensul cerut.
Având în vedere considerentele expuse în cele ce preced, urmează a se respinge ambele recursuri ca nefondate.
Totodată, se vor admite cererile de intervenţie formulate în interesul Guvernului de către de P.I., I.C., C.I., I.D., B.M. şi P.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de I.V. şi I.L., precum şi de G.A.B., împotriva sentinţei nr. 86 din 9 martie 2006 a Curţii de Apel Craiova, Secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Admite cererile de intervenţie formulate în interesul Guvernului României, de P.I., I.C., C.I., I.D., B.M. şi P.I.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3803/2006. Contencios. Litigiu privind regimul... | ICCJ. Decizia nr. 3807/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
