ICCJ. Decizia nr. 3809/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3809/2006
Dosar nr. 42548/3/2005
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 18 august 2005, la Tribunalul Bucureşti, reclamantul O.Z. a chemat în judecată pârâta R.A. M., iar ulterior şi pârâtul Ministerul Justiţiei, solicitând anularea în totalitate a Ordinului directorului general al R.A. M. nr. 6 din 17 ianuarie 2002, anularea parţială a Ordinului ministrului justiţiei nr. 1381/C din 13 iunie 2002, numai în ceea ce priveşte R.A. M., precum şi obligarea Ministerului Justiţiei, prin structura de specialitate cu atribuţii de control şi/sau inspecţie a muncii, să verifice modul de aplicare la regia menţionată a modului de aplicare a prevederilor legale referitoare la sporul pentru condiţii deosebite de muncă, în vederea evaluării pagubelor cauzate personalului civil pensionat după data de 1 aprilie 2001 şi a avantajelor de care a beneficiat personalul militar aflat în aceeaşi situaţie.
Motivându-şi acţiunea, reclamantul a apreciat, în esenţă, că Ordinul nr. 6/2002 a fost emis cu depăşirea competenţelor ce reveneau directorului general al R.A. M., Ordinul ministrului justiţiei nr. 1381/C/2002 a fost emis în baza unor prevederi care nu erau aplicabile, iar normele interne de aplicare nu au fost prezentate sau menţionate în răspunsul pe care autorităţile emitente le-au trimis reclamantului.
Prin sentinţa civilă nr. 4652 din 15 noiembrie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 585 din 9 martie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea, ca tardiv formulată, în raport cu dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a reţinut că în raport cu data formulării acţiunii - 18 august 2005, sunt aplicabile dispoziţiile speciale ale Legii nr. 554/2004, respectiv art. 11 alin. (2), în sensul că pentru motive justificate, în cazul actului administrativ unilateral, acţiunea în justiţie poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1) al aceluiaşi articol - 6 luni, dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului.
Cum ambele acte contestate au fost emise în cursul anului 2002, iar acţiunea în justiţie a fost introdusă la 18 august 2005, instanţa de fond a respins cererea ca tardiv formulată.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs, reclamantul O.Z., susţinând în esenţă nelegalitatea ordinului atacat şi care nu a fost adus la cunoştinţa reprezentanţilor salariaţilor civili din R.A. M., fiind clasificat „secret de serviciu".
Aşa fiind, în mod greşit instanţa de fond a admis excepţia tardivităţii acţiunii.
Recursul este nefondat.
Prin acţiunea sa, recurentul-reclamant a chemat în judecată R.A. M. şi Ministerul Justiţiei, solicitând anularea Ordinului nr. 6 din 17 ianuarie 2002, emis de directorul general al R.A. M., anularea parţială a Ordinului ministrului justiţiei nr. 1381/c din 13 iunie 2001 şi obligarea Ministerului Justiţiei să procedeze la verificarea dispoziţiilor legale referitoare la sporul pentru condiţii deosebite de muncă.
Prin soluţia criticată, instanţa a admis excepţia tardivităţii acţiunii.
Se constată că, întrucât cele două ordine atacate au fost emise în anul 2001 şi, respectiv, 2002, dispoziţiile legale aplicabile în speţă sunt reprezentate de Legea nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ şi nu de cele ale noii legi, nr. 554/2004, cum greşit a apreciat instanţa de fond.
Potrivit dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 29/1990, înainte de a cere tribunalului, anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se consideră vătămat, se va adresa pentru apărarea dreptului său, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea termenului prevăzut la art. 1 alin. (2), autorităţilor emitente, care este obligată să rezolve reclamaţia în termen de 30 de zile de la aceasta.
În cazul în care cel care se consideră vătămat, nu este mulţumit de soluţia dată reclamaţiei sale, el poate sesiza tribunalul în termen de 30 de zile de la comunicarea soluţiei.
Alin. (5) al aceluiaşi articol precizează că; „în toate cazurile, introducerea cererii la tribunal nu se va putea face mai târziu de un an de la data comunicării actului administrativ a cărui anulare se cere".
În cazul în speţă, acţiunea reclamantului a fost introdusă la data de 18 august 2005, cu depăşirea termenului arătat mai sus.
Hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică, recursul declarat de reclamant va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de O.Z. împotriva sentinţei civile nr. 585 din 9 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3807/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3810/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
