ICCJ. Decizia nr. 3853/2006. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3853/2006
Dosar nr. 1026/57/2006
Şedinţa publică din 8 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 17777/2005, la Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi precizată ulterior, reclamantul M.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, ca, prin sentinţa ce va pronunţa, instanţa să dispună anularea Ordinului nr. 1422/C din 6 octombrie 2005, emis de pârât, de revocare din funcţia de conducere, cu consecinţele legale ce decurg din aceasta, repunerea în funcţia de conducere avută anterior, acordarea drepturilor salariale pe perioada cuprinsă între data revocării şi până la reintegrarea în funcţie, acordarea de daune morale în sumă de 200.000.000 ROL cu plata cheltuielilor de judecată.
Reclamantul a precizat în motivarea acţiunii, că temeiurile ce au fost avute în vedere la emiterea ordinului de revocare din funcţie, sunt fără suport legal, la acel moment nefiind avute în vedere obiecţiunile pe care le-a formulat la referatul întocmit de Comisia de Disciplină, în sensul că s-a reţinut fără temei nerespectarea dispoziţiilor primite prin adresa D.G.P. nr. 2145/2002, nerespectarea OG nr. 68/1999 privind contractul de prestări servicii, iar referitor la punctul şapte din referat, achiziţionarea produsului „furaj combinat" s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor HG nr. 461/2001, aşa cum rezultă din contractul încheiat cu SC E. SRL, sub nr. D/6414 din 1 august 2005.
Pârâtul Ministerul Justiţiei a formulat întâmpinare, solicitând respingerea, ca neîntemeiată, a acţiunii, avându-se în vedere deficienţele reţinute în urma constatărilor şi dispoziţiilor art. 61 lit. b) din Legea nr. 293/2004.
S-au administrat probatorii cu înscrisuri, acţiunea fiind soluţionată de Curtea de Apel Alba Iulia, unde cauza a fost strămutată prin încheierea nr. 1024/2006, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Soluţia pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 101 din 23 iunie 2006, a fost aceea de respingere a acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamant, de anulare a Ordinului nr. 1422/C din 6 octombrie 2005, emis de pârât, repunerea în postul de conducere, acordarea drepturilor salariale şi daune morale.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin Ordinul nr. 1422/C din 6 octombrie 2005, emis de Ministerul Justiţiei, s-a dispus revocarea din funcţia de conducere a comandantului Penitenciarului cu Regim de Maximă Siguranţă Baia Mare, inspectorul şef principal M.V., urmând ca acesta să fie numit într-o funcţie de execuţie în cadrul aceluiaşi penitenciar, reţinându-se în sarcina sa nerespectarea prevederilor art. 34 alin. (2). din Regulamentul de organizare a comisiilor de disciplină aprobat prin Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 2856/2/2004, neanalizarea activităţii proprii de soluţionare a petiţiilor, neparticiparea tuturor membrilor comisiei de propuneri în vederea eliberării condiţionate, la desfăşurarea şedinţelor, încheierea unor contracte de prestări de servicii fără respectarea prevederilor legale în derulare, achiziţionarea unor produse în valoare de cca 10.000 Euro, fără a se încheia un contract.
Împotriva referatului încheiat de Comisia de Disciplină, referitor la abaterile disciplinare săvârşite, referat ce poartă nr. 153240 din 14 septembrie 2005, reclamantul a formulat obiecţiuni, acestea fiind analizate conform procesului-verbal din 4 octombrie 2005, iar prin referatul cu nr. 153264 din 5 octombrie 2008, Comisia de Disciplină a propus sancţiunea disciplinară a „revocării din funcţia de conducere", reţinând că reclamantul sa face vinovat de săvârşirea tuturor abaterilor menţionate în sesizare, mai puţin încheierea de contracte cu angajarea fondurilor din anul următor.
Instanţa de fond a reţinut că Ordinul cu nr. 1422/C din 6 octombrie 2005, emis de Ministerul Justiţiei, este temeinic şi legal şi, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, a respins cererea de anulare a acestui ordin şi, ca o consecinţă, a respins şi celelalte capete de cerere privind repunerea în funcţia avută anterior, acordarea drepturilor salariale şi a daunelor morale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul M.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând motivele de nulitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Astfel, se susţine că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că reclamantul-recurent se face vinovat de încălcarea prevederilor art. 34 alin. (2) din Regulament, pentru că chiar din momentul întocmirii referatului (14 septembrie 2005), Comisia de Disciplină era deja sesizată cu soluţionarea contestaţiei, rezultatul verificării sancţiunii aplicate fiind acela al menţinerii acesteia conform art. 34 alin. (3) din acelaşi regulament.
Sub un al doilea motiv de recurs, se critică sentinţa instanţei de fond, ca fiind motivată echivoc şi contradictoriu cu privire la reţinerea fără temei, prin raportul de inspecţie „nerespectarea dispoziţiilor primite prin adresa D.G.P. nr. 2145/2002".
Aceasta, pentru că prin Ordinul de zi nr. 44 din 1 martie 2002 s-a constituit colectivul de analiză şi soluţionare a petiţiilor, acesta conformându-se dispoziţiilor date prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2455/C/2000, în sensul că au întocmit registre de evidenţă, ce au fost prezentate organului de control, care a verificat respectarea termenului şi a modului de soluţionare a petiţiilor, precum şi raportarea acestora Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
În al treilea rând, se critică sentinţa, prin modul în care instanţa analizează „deficienţele privind funcţionarea comisiei de eliberare condiţionată" argumentele folosite negăsindu-şi suport probator în dosar, ba dimpotrivă din nota de control rezultând că „lucrările Comisiei de propuneri pentru liberarea condiţionată se desfăşoară în conformitate cu prevederile legii privind executarea pedepselor din verificările efectuate în perioada menţionată, neconstatându-se deţineri ilegale sau puneri în libertate în mod eronat".
De asemenea, se susţine în motivele de recurs formulate, acuzele reţinute de instanţa de fond cu privire la achiziţionarea produsului, „furaj combinat", sunt nefondate, achiziţionarea acestui produs făcându-se cu respectarea dispoziţiilor HG nr. 461/2001, potrivit contractului de furnizare încheiat cu SC E. SRL, sub nr. D/6414 din 1 august 2005.
În fine, se mai precizează de recurent şi faptul că pentru perioada ce a făcut obiectul controlului, Curtea de Conturi a verificat activitatea unităţii din punct de vedere al gestionării resurselor financiare şi patrimoniului public, dispunând descărcarea de gestiune, potrivit încheierilor emise de această instituţie, care au fost anexate „Notei" înaintate sub nr. D/6763 din 1 septembrie 2005, aspect ce nu a fost examinat de comisie şi nici de către instanţa de judecată.
Intimatul Ministerul Justiţiei a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, în raport cu probatoriul administrat în cauză şi cu dispoziţiile legale aplicabile în speţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îl va respinge, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin Ordinul nr. 1422/C din 6 octombrie 2005, emis de ministrul justiţiei, în conformitate cu prevederile art. 62 lit. e) din Legea nr. 193/2004 privind Statutul funcţionarilor publici din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, art. 2 lit. n) din Anexa nr. 1 la Ordinul ministrului justiţiei nr. 2790/C/2004 şi art. 33 din Anexa la Ordinul ministrului justiţiei nr. 2856/2004, inspectorul şef principal M.V., comandant al Penitenciarului cu Regim de Maximă Siguranţă Baia Mare, a fost revocat din funcţia de conducere, urmând a fi mutat într-o funcţie de execuţie în cadrul aceluiaşi penitenciar.
Emiterea ordinului s-a făcut în urma cercetărilor efectuate de către Comisia de Disciplină a funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, care a constatat că recurentul-reclamant se face vinovat de neglijenţa manifestată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, abatere disciplinară prevăzută la art. 61 lit. b) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici din Administraţia Naţională a Penitenciarelor.
Criticile formulate de recurent, sentinţei instanţei de fond, prin care s-a respins acţiunea ce a formulat-o, considerând nelegal ordinul de revocare din funcţie, nu sunt fondate, astfel cum se va preciza în continuare.
Motivul de la pct. 1 din recurs, este unul formal, instanţa reţinând în mod corect încălcarea prevederilor art. 34 alin. (2) din Regulamentul privind modul de constituire, organizare şi desfăşurare a activităţii Comisiilor de Disciplină din Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi unităţile subordonate, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2856/C/2004, deoarece faptul că ulterior această încălcare s-ar fi „remediat", astfel că la data întocmirii referatului din 14 septembrie 2005, Comisia de Disciplină era deja sesizată cu soluţionarea contestaţiei, nu prezintă relevanţă, căci încălcarea se produsese deja.
Critica formulată de recurent, sub aspectul reţinerii fără temei a „nerespectării" dispoziţiilor primite prin adresa Direcţiei Generale a Penitenciarelor nr. 2145/2002, este şi ea nefondată.
Astfel, rezultatul cercetării a stabilit că unitatea nu are constituit registrul conform modelului de la Anexa nr. 1 din Ordinul ministrului justiţiei nr. 2455/C/2000, în care să se înregistreze şi pe baza căruia să se urmărească termenele şi modul de rezolvare a petiţiilor adresate conducerii unităţii.
Totodată, s-a reţinut că, comanda unităţii nu a analizat lunar activitatea proprie de soluţionare a petiţiilor conform adresei nr. 2145/2002.
Recurentul, în apărarea sa, a invocat Ordinul de zi nr. 44 din 1 martie 2002, prin care s-a stabilit colectivul de analiză şi soluţionare a petiţiilor, pierzând din vedere faptul că ceea ce i s-a imputat în modul de soluţionare a petiţiilor, este faptul că nu s-a conformat Ordinului Direcţiei Generale a Penitenciarelor nr. 2145/2002.
Susţinerile recurentului, în sensul că funcţionarea comisiei de liberare condiţionată s-a făcut cu respectarea legislaţiei privind eliberarea condiţionată, nu pot fi luate în considerare, atâta timp cât în urma verificărilor efectuate, Comisia de Disciplină a reţinut că, comisia de propuneri pentru eliberarea condiţionată nu a funcţionat în plen, iar numele persoanelor înscrise în procesul-verbal nu era acelaşi cu cele care au participat efectiv în cadrul şedinţei.
Împrejurarea că instanţele de judecată şi reprezentanţii Parchetului nu au semnalat nereguli în legătură cu funcţionarea comisiei, nu acoperă neregulile procedurale sau încălcările constatate ulterior.
În legătură cu achiziţionarea produsului „furaj combinat", recurentul a arătat că aceasta s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor HG nr. 461/2001, afirmaţie ce nu poate fi reţinută, atâta timp cât în Referatul încheiat de Comisia de Disciplină se reţine încălcarea acestor dispoziţii, deoarece s-a aprobat achiziţionarea de astfel de produse în valoare de cca. 10.000 Euro, fără a se încheia şi contractul de furnizare.
Critica formulată de recurent sub un ultim motiv de recurs, în sensul că nici Comisia şi nici instanţa de fond nu au analizat faptul că pentru perioada ce a făcut obiectul controlului, Curtea de Conturi a verificat şi ea activitatea unităţii din punct de vedere al gestionării resurselor financiare, dispunând descărcarea de gestiune, nu este întemeiată, în speţa dedusă judecăţii neavând relevanţă constatările Curţii de Conturi, mai ales că în sarcina recurentului-reclamant nu s-a mai reţinut şi faptul că au fost încheiate contracte cu angajarea fondurilor din anul următor, fapt nepermis de Legea nr. 500/2001.
Pentru considerentele expuse, constatând, deci, că nu subzistă nici unul din motivele de recurs formulate, legal şi întemeiat, ministrul justiţiei emiţând Ordinul nr. 1422/C din 6 octombrie 2005, de revocare din funcţie a recurentului-reclamant, recursul se va respinge ca nefondat, sentinţa instanţei de fond fiind legală şi temeinică.
Se vor aplica şi dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul M.I. împotriva sentinţei civile nr. 101 din 23 iunie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3836/2006. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 3864/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
