ICCJ. Decizia nr. 3815/2006. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3815/2006
Dosar nr. 7474/1/2006
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 10 martie 2006, reclamantul Z.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Inspectoratul Şcolar al judeţului Neamţ, suspendarea executării Ordinului nr. 3283 din 16 februarie 2006, emis de ministrul educaţiei şi cercetării, până la soluţionarea cauzei de către instanţa de fond.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că ordinul a cărui suspendare s-a solicitat, a fost emis ca urmare a evaluării activităţii sale profesionale, pe anul şcolar 2004 – 2005, cu calificativul „Nesatisfăcător", evaluare care s-a făcut pe criterii politice, fără respectarea procedurii legale şi a criteriilor politice.
Totodată, reclamantul a mai arătat că obţinerea calificativului „Nesatisfăcător" nu reprezintă un motiv de încetare a contractului de management, că postul de director a fost ocupat prin concurs, iar ordinul în cauză aduce prejudicii atât unităţii şcolare, cât şi reclamantului.
Prin sentinţa civilă nr. 81 din 10 aprilie 2006, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins, ca nefondată, cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 3283 din 16 februarie 2006, emis de ministrul educaţiei şi cercetării.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a reţinut că în cauză nu a fost îndeplinită condiţia „prevenirii unei pagube iminente", impusă de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevede că suspendarea executării unui act administrativ, până la pronunţarea instanţei de fond, poate fi dispusă numai în cazuri bine justificate.
Instanţa de fond a apreciat că nu se poate considera că suspendarea solicitată ar fi de natură a preveni o pagubă iminentă, deoarece pentru reclamant, caracterul iminent îl are doar prejudiciul rezultat din diminuarea salariului cu indemnizaţia de conducere, ceea ce nu justifică suspendarea ordinului respectiv. A mai considerat instanţa de fond, că pentru a se reţine localizarea pagubei la unitatea şcolară de la conducerea căreia a fost eliberat reclamantul, este necesar să fie vorba de un interes public major, de natură a perturba grav funcţionarea unui serviciu public administrativ de importanţă naţională.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bacău a declarat recurs, reclamantul Z.D., susţinând, în esenţă, că, întrucât contractul de management s-a încheiat pe o perioadă de 4 ani, eliberarea sa din funcţie, anterior expirării acestei perioade, în condiţiile obţinerii unor calificative „foarte bine" şi „bine", este abuzivă.
Recursul este nefondat.
Prin acţiunea sa, recurentul-reclamant a solicitat suspendarea executării Ordinului Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 3283 din 16 februarie 2006, prin care a fost eliberat din funcţia de director la Grupul Şcolar „Vasile Sav" din Roman.
Pentru activitatea managerială desfăşurată de recurent în anul şcolar 2004 - 2005, în calitate de director, în cadrul procesului de evaluare, acesta a obţinut 156,5 puncte, aferente calificativului „Nesatisfăcător", confirmat prin Decizia nr. 2848 din 23 decembrie 2005, emisă de către inspectorul şcolar general.
Contestaţia formulată de reclamant împotriva acestei decizii a Inspectoratului Şcolar al judeţului Neamţ a fost respinsă de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în urma verificării respectării procedurii şi criteriilor de evaluare.
Ca urmare, prin ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, contestat, s-a dispus eliberarea recurentului-reclamant din funcţia de director.
Potrivit dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente, să dispună suspendarea executării actului administrativ, până la pronunţarea instanţei de fond.
În cazul în speţă, demiterea recurentului dintr-o funcţie de conducere, nu este de natură a determina suspendarea executării actului administrativ atacat.
Prevederile art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004 definesc noţiunea de „pagubă iminentă", ca fiind prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidenţă sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
Nefiind dovedit un caz bine justificat şi nici iminenţa procedurii unei pagube, recursul declarat de reclamant împotriva soluţiei instanţei de fond se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Z.D. împotriva sentinţei civile nr. 81 din 10 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3811/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3816/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
