ICCJ. Decizia nr. 3816/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3816/2006
Dosar nr. 7640/1/2006
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 26 ianuarie 2005, reclamanta M.V. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Bihor, să se dispună anularea hotărârii nr. 12462 din 9 decembrie 2005 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiar al prevederilor cestei legi.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că împreună cu mama sa naturală, a fost refugiată din localitatea Valea Drăganului, în localitatea Beiuş, în condiţiile în care localitatea de domiciliu se afla în zona de graniţă cu partea din teritoriu ocupată de trupele maghiare, ca urmare a Dictatului de la Viena din 1940.
Prin sentinţa nr. 62 din 24 martie 2006, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantei M.V.
Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de fond a reţinut că, din probele administrate în cauză, rezultă anumite neconcordanţe, cum ar fi faptul că mama naturală a reclamantei s-a refugiat la data de 8 august 1942, în localitatea Beiuş, după care s-a reîntors în localitatea Valea Drăganului, unde a născut-o pe reclamantă, la 17 septembrie 1942.
Totodată, instanţa de fond a reţinut faptul că materialul probator aflat la dosarul cauzei nu evidenţiază persecuţia etnică care ar fi determinat refugiul. S-au mai reţinut, de asemenea, neconcordanţele dintre înscrisurile eliberate de Arhivele Naţionale şi declaraţiile unor martori referitor la refugierea mamei naturale a reclamantei, înainte şi după data naşterii acesteia.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamanta M.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta arată că persecuţia etnică s-a manifestat prin atitudinea ostilă faţă de familia sa, manifestată de grănicerii maghiari de la pichetul aflat în apropierea locuinţei, care l-au urmărit sistematic pe tatăl său, pătrundeau în locuinţă, de unde sustrăgeau produse agricole şi au lovit-o pe mama sa.
Cu privire la întoarcerea mamei sale în localitatea Valea Drăganului, arată că aceasta era la o vârstă tânără, cunoştea zona, iar tatăl său, împreună cu sora mai mare a recurentei, părăsiseră deja localitatea, ajungând în localitatea Tălmaciu, judeţul Sibiu, unde, de altfel, ulterior s-a refugiat şi mama naturală a recurentei, împreună cu aceasta.
În completarea materialului probator, recurenta a depus la dosarul cauzei, declaraţiile autentificate ale martorilor R.E., N.I. şi G.F., mama reclamantei prin înfiere.
Examinându-se sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este fondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 şi 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Prin Normele pentru aplicarea OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2000, s-a precizat că prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, se înţelege persoana care a fost mutată sau obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, precum şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
În cauză se observă că, prin întregul material probator administrat, recurenta a făcut dovada că, împreună cu mama sa naturală, s-a refugiat din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuţiilor de natură etnică exercitate.
Astfel, din actele dosarului cauzei, rezultă în mod clar persecuţiile de natură etnică la care a fost supusă recurenta şi familia acesteia, care au determinat refugierea din localitatea de domiciliu.
Neconcordanţele la care se face referire în hotărârea instanţei de fond, au fost lămurite prin materialul probator administrat în mod suplimentar şi nu sunt de natură să determine înlăturarea recurentei de la beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Urmează să se dispună admiterea recursului şi să se modifice sentinţa atacată, în sensul admiterii acţiunii reclamantei şi anulării hotărârii Casei Judeţene de Pensii Bihor, cu obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască recurentei, calitatea de persoană refugiată, în sensul Legii nr. 189/2000, pentru perioada 15 noiembrie 1942 - 15 noiembrie 1944, începând cu data de 1 decembrie 2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.V. împotriva sentinţei nr. 62 din 24 martie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea formulată de reclamanta M.V. Anulează hotărârea nr. 12462 din 9 decembrie 2005 a Casei Judeţene de Pensii Bihor.
Obligă pe pârâtă să emită o nouă hotărâre, prin care să acorde reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 noiembrie 1942 - 15 noiembrie 1944, cu începere de la 1 decembrie 2005.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3815/2006. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3817/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
