ICCJ. Decizia nr. 3818/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3818/2006
Dosar nr. 9844/1/2006
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la data de 29 martie 2006, reclamanta Ş.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5440 din 28 februarie 2006, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea de recunoaştere a calităţii de beneficiară a acestei legi, ca urmaşă a soţului său decedat, Ş.S.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că soţul său s-a născut la 20 octombrie 1942, în comuna Eschibaba, judeţul Tulcea, după ce părinţii acestuia au făcut obiectul schimbului de populaţie ce a avut loc ca urmare a Tratatului încheiat la Craiova, în septembrie 1940, între România şi Bulgaria. Reclamanta susţine că este îndreptăţită să beneficieze de drepturile acordate potrivit Legii nr. 189/2000, în calitate de soţie supravieţuitoare, dar pârâta refuză în mod nejustificat să-i acorde aceste drepturi.
Prin sentinţa civilă nr. 342/CA din 4 mai 2006, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei Ş.C., a anulat hotărârea nr. 5440 din 28 februarie 2006, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea şi a constatat că reclamanta este beneficiară a Legii nr. 189/2000, în calitate de soţie supravieţuitoare, obligând pârâta să emită o hotărâre, prin care să-i acorde reclamantei, dreptul pentru perioada 20 octombrie 1942 - 6 martie 1945, începând cu luna următoare depunerii cererii.
Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a făcut dovada susţinerilor sale, în sensul că soţul său decedat s-a născut pe timpul strămutării părinţilor acestuia din Bulgaria, în România, ca urmare a schimbului de populaţie prevăzut de Tratatul încheiat între cele două ţări, în septembrie 1940.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate.
În esenţă, se susţine că, născându-se după data strămutării părinţilor, soţul reclamantei nu a fost strămutat din Bulgaria, iar schimbul de populaţie care a făcut obiectul Tratatului româno-bulgar încheiat la Craiova, în septembrie 1940, a avut loc înainte de data naşterii soţului reclamantei şi ca urmare, celui în cauză nu i se poate recunoaşte calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Totodată, se susţine că tratatul menţionat a avut o perioadă de punere în aplicare de 3 luni, în care trebuia realizat schimbul de populaţie stabilit, neputându-se accepta că, la data naşterii soţului reclamantei putea fi vorba de o strămutare care să-i confere acestuia beneficiul drepturilor prevăzute de lege.
Recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Prin Normele de aplicare a ordonanţei menţionate, aprobate prin HG nr. 127/2002, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Materialul probator aflat la dosarul cauzei evidenţiază cu claritate că soţul reclamantei s-a născut la 20 octombrie 1942, în localitatea Eschibaba, judeţul Tulcea, după ce părinţii acestuia au fost strămutaţi din localitatea Rahman Aşiclar, judeţul Caliacra - Bulgaria. De asemenea, mai rezultă că după decesul soţului survenit la 20 martie 2003, reclamanta nu s-a recăsătorit.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000, să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit persecuţiile respective în mod nemijlocit, cât şi acelea care au îndurat persecuţiile în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat ori au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit, astfel, toate consecinţele nefavorabile, care au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este de necontestat că soţul reclamantei, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suportat aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a cunoscut familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Nu poate fi primită nici critica din recurs, potrivit căreia Tratatul româno-bulgar încheiat la Craiova în septembrie 1940 a avut o perioadă limitată de punere în aplicare şi, astfel, persoanele născute după scurgerea celor 3 luni nu ar mai putea fi considerate ca persoane strămutate. Această concluzie rezultă din împrejurarea că actul normativ prin care s-au instituit drepturile compensatorii, nu cuprinde vreo limitare în această privinţă.
Ca soţie supravieţuitoare care nu s-a recăsătorit, reclamanta întruneşte cerinţele prevăzute de art. 3 din Legea nr. 189/2000, pentru a putea beneficia de drepturile stabilite de acest act normativ.
Rezultă că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, urmând ca recursul declarat să fie respins, ca nefondat, potrivit dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii împotriva sentinţei civile nr. 342/CA din 4 mai 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3817/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3819/2006. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
