ICCJ. Decizia nr. 3819/2006. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3819/2006
Dosar nr. 10080/1/2006
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată pe calea contenciosului administrativ la data de 20 octombrie 2005, reclamantul P.C. a solicitat, în contradictoriu cu Poliţia oraşului Pogoanele, Inspectoratul General al Poliţiei Române şi C.R., pronunţarea unei hotărâri, prin care pârâţii să fie obligaţi la emiterea unei copii de pe raportul întocmit de agentul de poliţie L.N., precum şi plata în solidar a sumei de 6.920.000 lei cu titlu de daune.
Iniţial, cererea a fost adresată Tribunalului Buzău care, prin sentinţa nr. 43 din 23 ianuarie 2006, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.
Prin sentinţa nr. 104 din 21 aprilie 2006, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis excepţia tardivităţii invocate de Inspectoratul Judeţean de Poliţie Buzău şi a respins acţiunea formulată de reclamantul P.C., ca tardiv formulată.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a reţinut că, faţă de data ultimelor răspunsuri primite de la Inspectoratul de Poliţie al judeţului Buzău (4 august 2004 şi 2 septembrie 2004), reclamantul s-a adresat instanţei de contencios administrativ, abia în luna octombrie 2005, depăşind cu mult termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva soluţiei pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs, reclamantul P.C. care susţine că nu a fost avut în vedere şi răspunsul nr. 2953 din 22 decembrie 2004 al pârâtului Inspectoratul Judeţean de Poliţie Buzău, atunci când s-a apreciat că acţiunea este prescrisă. Recurentul mai arată că, ulterior datei introducerii acţiunii, la 24 mai 2006, a mai primit un răspuns de la pârâtul Inspectoratul de Poliţie al judeţului Buzău, care face ca termenul invocat de instanţa de fond (2 septembrie 2004) să fie neconcludent în aprecierea acţiunii ca fiind prescrisă.
Examinându-se sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În soluţionarea cauzei, instanţa de fond face referire la dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau data comunicării răspunsului considerat nejustificat, de soluţionare a cererii.
Totodată, instanţa de fond invocă prevederile art. 11 alin. (2) din legea menţionată potrivit cărora, pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă şi peste termenul de 6 luni menţionat, dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului. În considerentele sentinţei atacate se face referire la faptul că reclamantul nu a făcut dovada existenţei unor motive temeinice, care să justifice aplicarea termenului de un an.
Critica formulată de recurent, cu privire la faptul că la aprecierea acţiunii ca fiind tardiv formulată nu s-a avut în vedere răspunsul primit de la pârâtul Inspectoratul de Poliţie al judeţului Buzău, la data de 22 decembrie 2004, este nefondată, întrucât şi faţă de data primirii acestui act, acţiunea este introdusă la mai mult de 6 luni. În plus, actul emis la 22 decembrie 2004, de către Inspectoratul Judeţean de Poliţie Buzău nu a fost menţionat în acţiunea formulată iniţial de reclamant.
Rezultă că instanţa de fond a făcut o apreciere corectă asupra actelor şi lucrărilor dosarului, reţinând că acţiunea a fost introdusă cu depăşirea termenului de 6 luni prevăzut de Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, urmează ca recursul declarat să fie respins, ca nefondat, potrivit dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.C. împotriva sentinţei nr. 104 din 21 aprilie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3818/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3820/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
