ICCJ. Decizia nr. 3822/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3822/2006
Dosar nr. 72/2/2006
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la data de 20 septembrie 2005, reclamantul G.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 7633/214 din 11 iulie 2005, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat, în esenţă, că i se cuvine acordarea drepturilor băneşti retroactiv pe o perioadă de trei ani, la care să se aplice indexările corespunzătoare, deoarece a depus prima cerere la U.M. nr. 02405 Piteşti, la data de 10 ianuarie 2003 şi a primit răspunsul prin adresa nr. 74780 din 24 iunie 2005.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004 şi Legii nr. 189/2000.
Prin sentinţa civilă nr. 551 din 7 martie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantului G.N., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de fond a reţinut că urmare a cererii depuse la Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, la data de 6 iulie 2005, a fost emisă hotărârea nr. 7633/214 din 11 iulie 2005, prin care s-a recunoscut reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 309/2002, pentru perioada 1 septembrie 1954 - 23 decembrie 1956, în care a efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii şi s-a dispus acordarea drepturilor corespunzătoare începând cu data de 1 august 2005.
Instanţa de fond a apreciat că împrejurarea că reclamantul s-a adresat Arhivelor Naţionale în anul 2003, iar certificatul care atestă calitatea de beneficiar al Legii nr. 309/2002, a fost emis în 2005, ca fiind fără relevanţă, în raport cu data când acesta s-a adresat autorităţii pârâte, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs, reclamantul G.N.
Recurentul consideră împrejurarea că eliberarea certificatului de către arhive nu îi este imputabilă şi solicită acordarea drepturilor, începând cu luna ianuarie 2003, când s-a adresat U.M. nr. 02405 Piteşti, ca urmare a faptului că după absolvirea facultăţii, livretul militar i-a fost înlocuit şi nu mai conţinea elementele privind stagiul militar obligatoriu.
Examinându-se sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este neîntemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit prevederilor art. 5 din Legea nr. 309/2002, drepturile prevăzute de acest act normativ se acordă cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a depus cererea, iar potrivit art. 6 alin. (3), cererile pentru stabilirea drepturilor prevăzute de legea menţionată se depun la casele teritoriale de pensii şi a municipiului Bucureşti. Acelaşi principiu a fost înscris şi la art. 8 din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 309/2002, aprobate prin HG nr. 1114/2002.
În cauză, este lipsit de relevanţă faptul că, anterior depunerii cererii, reclamantul s-a adresat arhivelor pentru obţinerea documentelor doveditoare. Potrivit reglementărilor amintite, cererea prin care se solicită acordarea drepturilor, trebuie să fie însoţită de înscrisuri doveditoare, iar organul de pensii este obligat să se pronunţe asupra acesteia într-un termen de 30 de zile.
Nefăcând dovada îndeplinirii la data depunerii cererii, a condiţiilor cerute de lege pentru acordarea drepturilor pretinse, reclamantul nu este îndrituit să beneficieze de aceste drepturi decât începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a depus înscrisurile doveditoare.
Rezultă că instanţa de fond a făcut o justă apreciere a situaţiei de fapt, precum şi o corectă interpretare a reglementărilor aplicabile, pronunţând o soluţie legală şi temeinică, motiv pentru care recursul urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.N. împotriva sentinţei civile nr. 551 din 7 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3821/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3824/2006. Contencios → |
|---|
