ICCJ. Decizia nr. 3877/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3877/2006
Dosar nr. 7555/1/2006
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa nr. 65/CA din 27 martie 2006, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea introdusă de reclamanta S.E., prin care aceasta a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, solicitând anularea hotărârii nr. 240 din 23 ianuarie 2006, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că din probele administrate în cauză, rezultă că reclamanta a plecat cu fiica sa, din Cernăuţi, în România, în anul 1946, pentru a-şi căuta soţul şi, respectiv, tatăl care era militar în armata română şi nu a părăsit localitatea de domiciliu din motive de persecuţie etnică, aşa cum prevăd dispoziţiile Legii nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, S.E., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
În motivare, recurenta a arătat că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că a plecat împreună cu fiica sa, în anul 1946, din Cernăuţi, nereţinând, de fapt, că a fost obligată în repetate rânduri să se mute în localităţile din jurul localităţii Cernăuţi, pentru a se ascunde de autorităţile sovietice, din motive de persecuţie etnică.
Analizând motivele de recurs şi soluţia instanţei de fond, în raport cu probele administrate în cauză, actele normative incidente pricinii şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat şi îl va respinge pentru următoarele considerente.
Din declaraţiile autentificate ale martorilor B.F. şi G.O., rezultă că acestea cunosc împrejurarea că recurenta, împreună cu fiica sa, a locuit în Cernăuţi în perioada 1938 - 1946, urmând ca în septembrie 1946 să se refugieze din Bucovina, în localitatea Stupca, judeţul Suceava.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă persoanelor care, în perioada precizată, au suferit persecuţii materializate sub forma refugiului, expulzării ori strămutării în altă localitate, din motive etnice.
În speţă, însă, aşa cum rezultă din actele dosarului, recurenta-reclamantă s-a mutat, împreună cu fiica sa, din Bucovina, în România, în anul 1946, an calendaristic care excede perioadei de acordare a drepturilor recunoscute pentru atribuirea calităţii de beneficiar pentru motive de persecuţie etnică.
Pentru considerentele arătate, Curtea constată că instanţa de fond a interpretat în mod judicios prevederile legale în materie şi, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.E. împotriva sentinţei nr. 65/CA din 27 martie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3875/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3879/2006. Contencios → |
|---|
