ICCJ. Decizia nr. 3958/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3958/2006
Dosar nr. 10528/1/2006
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 380/CA din 15 mai 2006, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, a admis contestaţia formulată de P.T. împotriva hotărârii Casei Judeţene de Pensii Tulcea nr. 5212/2005, a anulat această hotărâre şi a constatat că reclamanta este beneficiară Legii nr. 189/2000, în calitate de soţie supravieţuitoare a defunctului H.P., conform art. 3 din legea sus-menţionată.
Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că reclamanta, în calitate de soţie supravieţuitoare, a făcut dovada că defunctul său soţ s-a născut la data de 2 iunie 1943, în localitatea Cerna, unde familia sa a fost strămutată în urma semnării Tratatului de la Craiova, iar potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 189/2000 beneficiază de drepturile instituite de această lege.
Împotriva soluţiei astfel pronunţate a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, criticând-o ca nelegală şi netemeinică şi susţinând, în esenţă, că soţul reclamantei nu era născut în anul 1940, când a avut loc schimbul de populaţie dintre România şi Bulgaria şi, ca atare, nu face parte din categoria persoanelor la care se referă art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face distincţie între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
În cauză, este necontestat şi rezultă din dovezile administrate că soţul reclamantei s-a născut la data de 2 iunie 1943, după ce, în toamna anului 1940,în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, părinţii săi fuseseră strămutaţi din Bulgaria, în România.
Fiind născut în perioada refugiului părinţilor săi, soţul intimatei-reclamante a împărtăşit situaţia părinţilor refugiaţi, suportând consecinţele morale şi materiale ale refugiului care, începând cu data naşterii sale, s-au răsfrânt şi asupra sa, situaţie faţă de care, în mod corect a procedat instanţa de fond, obligând-o pe pârâtă să-i recunoască acestuia, calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 şi, în consecinţă, să-i acorde reclamantei, drepturile ce i ce cuvin, în calitate de soţie supravieţuitoare.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 380/CA din 15 mai 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3957/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3959/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
