ICCJ. Decizia nr. 3959/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3959/2006
Dosar nr. 10627/1/2006
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la 15 iulie 2005, reclamanta B.E. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 16261 din 23 februarie 2005, emisă de pârâtă, cu consecinţa obligării acesteia din urmă, la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 565 din 26 septembrie 2005, a admis acţiunea reclamantei, a dispus anularea hotărârii nr. 16261 din 23 februarie 2005 şi obligarea pârâtei să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiat în perioada 15 martie 1941 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 noiembrie 2004.
Casa Judeţeană de Pensii Cluj a declarat recurs împotriva acestei hotărâri, iar prin Decizia nr. 616, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul, a casat hotărârea şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, reţinând că instanţa de fond a admis acţiunea, doar în baza declaraţiilor unor martori, fără ca prin solicitarea de la Arhivele Naţionale sau de la alte autorităţi competente să încerce stabilirea cu claritate a împrejurărilor invocate de reclamantă în susţinerea acţiunii.
Rejudecând cauza în fond după casare, Curtea de Apel Cluj, prin sentinţa civilă nr. 229 din 16 mai 2006, a respins acţiunea formulată de reclamanta B.E.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că din declaraţiile martorilor nu rezultă cu certitudine motivul refugiului reclamantei şi a părinţilor acesteia din localitatea de domiciliu, în sensul că acesta ar fi fost datorat exclusiv persecuţiilor etnice.
Împotriva soluţiei pronunţată de prima instanţă a declarat recurs, reclamanta B.E., criticând-o ca nelegală şi netemeinică şi invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că în mod greşit, instanţa de fond a respins cererea, întrucât din probatoriul administrat rezultă că a fost nevoită să se refugieze din Vlaha, în Cluj, datorită persecuţiilor etnice; fiind de etnie maghiară, au fost bătuţi şi maltrataţi de către legionari.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice.
Dovedirea situaţiilor prevăzute de art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
În cauză, din depoziţiile martorilor F.A. şi C.M. rezultă că reclamanta B.E., împreună cu familia, în luna martie 1941, a fost nevoită să se refugieze din Vlaha, în localitatea Cluj.
În acea perioadă, Vlaha era ţinut românesc, iar cum reclamanta şi familia sa erau de etnie maghiară, au suferit persecuţii etnice din partea autorităţilor Statului român, exercitate de plutonierul jandarm din localitate de la acea vreme.
Rezultă, aşadar, că prin aceste mijloace de probă admise de lege în lipsa înscrisurilor oficiale s-a făcut dovada condiţiei impusă de textul legal aplicabil, acela al persecuţiei etnice care a determinat refugiul reclamantei din localitatea de domiciliu.
Se constată, astfel, că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., urmează a se admite recursul, a se modifica sentinţa atacată, în sensul admiterii acţiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de B.E. împotriva sentinţei civile nr. 229 din 16 mai 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică în tot sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea reclamantei.
Anulează hotărârea nr. 16261 din 23 februarie 2005 a Casei Judeţene de Pensii Cluj, pe care o obligă să emită o nouă hotărâre de recunoaştere a calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru reclamanta B.E. şi să-i acorde acesteia drepturile băneşti cuvenite, aferente perioadei 15 martie 1941 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 noiembrie 2004.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3958/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3960/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
