ICCJ. Decizia nr. 4027/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Reclamanții D.C. și B.T. au chemat în judecată C.N.C.D., solicitând obligarea pârâtului la soluționarea plângerii nr. P/5824 din 30 mai 2004, în sensul sancționării SC A.N. SA care le-a restrâns dreptul de acces egal la serviciul public de alimentare cu apă și canalizare. Au mai solicitat să li se recunoască dreptul de a utiliza branșamentul comun al imobilului și să li se recunoască dreptul de a beneficia de serviciul public de alimentare cu apă, în baza unui contract.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 808 din 5 aprilie 2006, a respins, ca inadmisibilă, cererea precizatoare și de completare formulată de reclamanți, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că în cauză suntem în prezența unui act administrativ, și nu jurisdicțional, astfel că trebuia îndeplinită procedura prealabilă.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, B.T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul a susținut că sunt aplicabile speței prevederile art. 8 alin. (1) și art. 2 lit. g) din Legea nr. 554/2004, întrucât pârâtul nu a răspuns în termenul legal de 30 de zile.
Cererea reclamantului nu a fost soluționată în termenul legal de 30 de zile prevăzut de art. 1 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 554/2004, iar acesta s-a adresat potrivit legii instanței de judecată, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (1) și art. 6 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
în consecință, instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 8 alin. (1) și art. 6 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimatul consideră că interpretarea adusă de către reclamant, textelor legale sus-menționate, este eronată, incompletă și făcută să inducă în eroare instanța de recurs.
Recurentul solicita inițial instanței de fond obligarea C.N.C.D., la soluționarea petiției acestuia și la constatarea tratamentului discriminatoriu la care a fost supus.
înainte de primul termen de judecată stabilit la Curtea de Apel București, din data de 25 ianuarie 2006, intimatul a soluționat petiția recurentului, emițând Hotărârea nr. 213 din 31 august 2005.
Cererea inițială formulată a rămas, astfel, fără obiect, iar recurentul a înțeles să-și completeze acțiunea, solicitând anularea Hotărârii nr. 213/2005, fără a respecta procedura administrativă prealabilă prevăzută de art. 7 și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Curtea, analizând motivele de recurs și actele dosarului, a reținut următoarele:
Prin cererea formulată la 2 august 2005, recurentul-reclamant a solicitat obligarea pârâtului-intimat la soluționarea plângerii nr. P/5824 din 30 mai 2004.
Acțiunea astfel formulată se încadrează la prevederile art. 1 lit. g) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
în timpul procesului, intimatul-pârât a emis Hotărârea nr. 213 din 31 august 2005, prin care a soluționat plângerea nr. P/5824 din 30 mai 2004.
La 16 februarie 2006 reclamantul și-a precizat și completat acțiunea, solicitând anularea Hotărârii nr. 213/2005; constatarea caracterului discriminatoriu și contravențional al acțiunilor SC A.N. SA București, rezultând din neîncheierea contractului de prestare a serviciului public și refuzul asigurării serviciului public; obligarea pârâtului la plata de daune materiale și morale.
Cererea recurentului-reclamant, formulată la 16 februarie 2006, reprezintă, în realitate, o modificare a acțiunii, întrucât nici unul din capetele de cerere inițială nu a mai fost păstrat.
Modificându-și acțiunea, în speță sunt aplicabile prevederile art. 1 alin. (1) (anularea actului administrativ), art. 7 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Recurentul-reclamant avea obligația să efectueze plângerea prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ pentru anularea actului.
Recurentul-reclamant s-a adresat direct instanței, considerând că parcurgerea procedurii prealabile, în ceea ce privește ipoteza de la art. 2 lit. g) din Legea nr. 554/2004 este suficientă și în cazul cererii de anulare a actului administrativ considerat a fi nelegal.
Susținerea recurentului este contrară prevederilor legale analizate. Instanța de fond, respingând acțiunea ca inadmisibilă pentru lipsa procedurii prealabile, a interpretat corect prevederile Legii nr. 554/2004.
Rezultă, astfel, că motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sunt neîndeplinite, iar critica este nefondată.
Față de acestea, în temeiul art. 2 alin. (1) teza I C. proc. civ., Curtea a respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4112/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4095/2006. Contencios → |
|---|
