ICCJ. Decizia nr. 4023/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Reclamanta SC T.P. SRL Iași a chemat în judecată A.R.R. și Agenția Iași a A.R.R., solicitând instanței ca, în contradictoriu cu pârâtele, să dispună anularea actului administrativ nr. 5004/2004, emis de a doua pârâtă, prin care i s-a comunicat că nu mai deține vechime neîntreruptă pe traseul Iași - Ungheni, ca urmare a suspendării licenței de transport rutier public a SC A. SA.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin această măsură se urmărește excluderea sa din grupul de firme care participă la licitația de atribuire de noi trasee, aducându-i-se grave prejudicii.
Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 11/CA din 24 ianuarie 2005, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.R.R. și a respins-o pe aceea a Agenției Iași a A.R.R.
De asemenea, a respins acțiunea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâta A.R.R. și a declinat-o pe aceea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu Agenția Iași a A.R.R., în favoarea Tribunalului Iași, secția de contencios administrativ.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că singurul act a cărui anulare o solicită reclamanta, este cel emanând de la Agenția Iași a A.R.R. și că acest act nu poate fi asimilat sub nici o formă actelor emise de instituțiile publice centrale la care face referire art. 3 C. proc. civ. A mai reținut că Agenția Iași a A.R.R. trebuie considerată din punct de vedere al dreptului administrativ, subiect de drept participant la contenciosul administrativ distinct de autoritatea centrală.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, A.R.R., susținând, în esență, că în mod greșit s-a reținut capacitatea de exercițiu a Agenției Iași a A.R.R., întrucât nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 26 lit. e) din Decretul nr. 31/1954, nefiind o instituție de sine stătătoare, cu patrimoniu și scop propriu care să dea sens celorlalte două elemente constitutive ale persoanei juridice, în sensul că organizarea proprie și patrimoniul propriu să fie afectate realizării obiectului său propriu de activitate.
în susținerea excepției s-a făcut trimitere și la art. 41 alin. (2) C. proc. civ.
Recurenta reiterează, astfel, excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției A.R.R. Iași care nu are personalitate juridică.
Personalitate juridică are recurenta, conform art. 2 din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 625/1998, astfel că în mod eronat se susține în motivele de recurs că s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a A.R.R.
De asemenea, în temeiul prevederilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ., soluționarea litigiului era de competența Curții de Apel Iași, întrucât A.R.R. face parte din autoritățile/instituțiile centrale.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma criticilor formulate, se constată următoarele:
în acțiunile de contencios administrativ au calitate procesuală pasivă autoritățile publice emitente a actelor atacate, independent de faptul că acestea au sau nu personalitate juridică. Esențial sub acest aspect, este faptul că aceste autorități publice dispun de capacitate de a participa ca subiecte independente în raporturi de drept administrativ, inclusiv în litigii generate de aceste raporturi juridice.
Astfel au calitate procesuală aceste autorități, chiar dacă nu dispun de capacitate juridică civilă.
Agenția Rutieră Română Iași, ca autoritate publică, este parte în raporturile de drept administrativ născute din propriile acte de autoritate adoptate ca urmare a exercitării atribuțiilor sale, respectiv în cauză, actul administrativ nr. 5004/2004, atacat în contencios administrativ s-a dispus anularea traseului Iași - Ungheni, pentru reclamanta SC T.P. SRL Iași.
Astfel, actul administrativ atacat a stins anumite drepturi în favoarea reclamantei.
în cauză, actul administrativ ce a legat raportul juridic administrativ, este cel atacat de către reclamantă.
Agenția Iași este emitentul actului contestat, iar recurenta, ca instituție publică centrală, nu figurează ca parte în raportul de drept administrativ născut între emitentul actului și reclamanta-intimată care se consideră vătămată prin acest act.
Așa cum s-a reținut în cauză, agenția are dreptul de a elibera licența de transport rutier juridic și, respectiv, de a le retrage sau suspenda.
Constatând, astfel, că raportul juridic administrativ a intervenit prin actul administrativ emis de agenția teritorială, act ce a produs efecte juridice, iar această agenție are, prin lege, dreptul de a elibera licențe de transport și corelativ, de a le retrage, criticile de nelegalitate sunt nefondate.
Soluționarea excepțiilor prin prisma art. 137 C. proc. civ., s-a făcut corect, astfel că pârâtă în cauză fiind Agenția Teritorială Iași a A.R.R., competența de soluționare a cauzei în conformitate cu prevederile art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., aparține tribunalului ca primă instanță în soluționarea cererii în contencios administrativ ce vizează anularea actului administrativ prin care SC T.P. SRL Iași se consideră vătămată în drepturile sale.
Constatând că recursul ce vizează nelegalitatea, conform prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este nefondat, în baza prevederilor art. 312 C. proc. civ., a fost respins și menținută hotărârea atacată.
în consecință și cererea de intervenție în interesul recurentei, formulată de SC R. SRL și SC T. SRL a fost respinsă în conformitate cu prevederile art. 51 C. proc. civ. și urmează aceeași soluție cu cea a recursului, fiind făcută în apărarea dreptului uneia dintre părți, respectiv a A.R.R.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4015/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3991/2006. Contencios → |
|---|
