ICCJ. Decizia nr. 4124/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4124/2006
Dosar nr. 5314/44/2005
Şedinţa publică din 23 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 120 din 14 noiembrie 2005, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, admiţând excepţia de necompetenţă, invocată de reprezentantul Ministerului Public, a declinat în favoarea Tribunalului Vrancea, competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect acţiunea prin care reclamantul O.T., în contradictoriu cu pârâta R.N.P. R., solicita anularea hotărârii nr. 2 din 29 martie 2005 a Consiliului de disciplină al pârâtei şi a hotărârii nr. 5 din 23 mai 2005 a Consiliului de Administraţie al aceleiaşi pârâte.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. muncii, care trimit la competenţa materială de drept comun, prevăzută de art. 2 pct. 1 C. proc. civ., acţiunea reclamantului neputând fi încadrată în nici una din situaţiile limitativ prevăzute de Legea nr. 188/1999, pentru care acest act normativ special atribuie competenţa instanţelor de contencios administrativ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul legal, R.N.P. R., prin care s-a solicitat admiterea căii de atac, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei, spre competentă soluţionare ,Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ.
S-a învederat, prin motivele de recurs, că aparţine Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ, şi nu Tribunalului Vrancea, competenţa de soluţionare a pricinii, întrucât sunt incidente dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi cele ale art. 58 alin. (1) din OUG nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, aprobată prin Legea nr. 427/2001, precum şi ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.
Recursul este fondat.
Cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul O.T., fost director tehnic la Direcţia Silvică Focşani, are ca obiect anularea Hotărârii nr. 2 din 29 martie 2006 a Consiliului de Disciplină al R.N.P.R., prin care s-a propus aplicarea faţă de reclamant a măsurii desfacerii disciplinare a contractului de muncă şi a Hotărârii nr. 5 din 23 mai 2005 a Consiliului de Administraţie al R.N.P. R., prin care s-a respins contestaţia administrativă formulată de reclamant împotriva primei hotărâri.
Potrivit art. 49 alin. (2) din OUG nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, în cazul abaterilor disciplinare pentru care se propun sancţiunile menţionate la art. 48 alin. (2) lit. d), e), f) şi g) din lege (între care şi desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă), consiliul de disciplină analizează faptele săvârşite în vederea adoptării hotărârii de aplicare a uneia dintre sancţiunile respective.
În temeiul art. 52 alin. (1) din OUG nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, faptele supuse analizei consiliilor de disciplină se vor dezbate şi se vor finaliza numai în baza unei cercetări prealabile, din care trebuie să rezulte fără echivoc dacă cel cercetat este vinovat sau nu, asigurându-i acestuia posibilitatea de a lua cunoştinţă de cele imputate, astfel încât să îşi poată susţine în cunoştinţă de cauză punctul de vedere în şedinţa de dezbatere a cazului său.
Hotărârile consiliilor de disciplină se iau, conform dispoziţiilor art. 52 alin. (2) din acelaşi act normativ, cu majoritate de voturi şi pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicarea sancţiunii, fie la demnitarul care coordonează activitatea în domeniul gospodăririi pădurilor, fie conducerii R.N.P., în funcţie de locul de muncă al persoanei sancţionate. Dreptul persoanei sancţionate de a se adresa instanţelor de contencios administrativ este garantat.
Potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, partea nemulţumită de hotărârea consiliului de disciplină poate face plângere la instanţele de contencios administrativ, în condiţiile legii, în termen de 15 zile de la luarea la cunoştinţă.
Norma de competenţă cuprinsă în art. 52 alin. (3) din OUG nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, are un caracter special, derogatoriu, atât în raport cu dispoziţiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, cât şi în raport cu dispoziţiile Codului muncii.
În aceste condiţii, reţinând că instanţa de fond a pronunţat sentinţa de declinare a competenţei, cu aplicarea greşită a prevederilor art. 284 alin. (1) C. muncii şi a prevederilor art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. şi fără a da eficienţă normei prevăzute de art. 52 alin. (3) din OUG nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, urmează a se dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1), (2) şi (5) C. proc. civ., admiterea recursului declarat de R.N.P. R., casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei, spre competentă soluţionare, Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de R.N.P. R. împotriva sentinţei civile nr. 120 din 14 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre competentă soluţionare, Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4110/2006. Contencios. Suspendarea obligaţiei... | ICCJ. Decizia nr. 4151/2006. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
