ICCJ. Decizia nr. 3989/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3989/2006
Dosar nr. 8470/1/2006
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, la 20 martie 2006, reclamanta P.M. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 12392 din 27 ianuarie 2006, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia din urmă, la emiterea unei noi hotărâri, prin care să i se recunoască calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta arată că a fost refugiată, împreună cu mama ei, A.A., din 6 aprilie 1940, până în 23 august 1945, din localitatea de domiciliu, Haieu, în localitatea Sauaieu, întrucât tatăl reclamantei a plecat în război şi prevedea situaţia inter-etnică ce urma să apară.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, arătând că reclamanta nu face dovada unei persecuţii etnice, deoarece în luna aprilie 1940, localitatea de domiciliu a reclamantei era sub autoritate română, Ardealul fiind ocupat tocmai în luna septembrie 1940.
Prin sentinţa nr. 79/CA/2006-PI din 17 aprilie 2006, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta P.M., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanta, în perioada regimului hotryst instaurat în Ardealul de Nord, la 6 septembrie 1940, nu a suferit nici o persecuţie etnică, deoarece la acea dată nu a mai avut domiciliul pe teritoriul Ardealului de Nord. De asemenea, reclamanta a prezentat o adeverinţă de la Arhivele Naţionale, unde figurează ca fiind înregistrată în calitate de refugiat, numita A.A., încă anterior datei de 18 mai 1942, chiar dacă mama reclamantei s-a declarat ulterior la autorităţile competente, ca fiind refugiată din cauza persecuţiilor etnice, de către o autoritate instaurată în localitatea de domiciliu.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs, reclamanta P.M., susţinând că instanţa de fond a dat o hotărâre nelegală şi netemeinică, solicitând modificarea soluţiei, în sensul admiterii acţiunii.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este întemeiat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din actele depuse la dosar, respectiv extrasul nr. 2025 din 12 octombrie 2005, eliberat de Arhivele Naţionale - Direcţia Judeţeană Bihor, reiese că numita A.A. figurează ca fiind înregistrată în Registrul refugiaţilor români din Ungaria, anterior datei de 18 mai 1942, având numărul fişei 2636, al cărui nume aparţine mamei reclamantei, precizează aceasta, nume care nume care a fost maghiarizat (A.B.), ca urmare a ocupării Ardealului de Nord.
În certificatul de naştere al reclamantei, mama acesteia figurează sub numele de A.A., aspect care nu probează cu claritate existenţa gradului de rudenie între reclamantă şi mama acesteia.
Mai mult decât atât şi din declaraţiile martorilor S.M. şi Z.I., pentru susţinerea probatoriilor, contrazic înscrisurile oficiale precizate anterior .
Înalta Curte constată că din toate aceste înscrisuri rezultă inadvertenţe, atât în ceea ce priveşte numele mamei reclamantei, cât şi în ceea ce priveşte perioada de refugiu solicitată.
În temeiul art. 129 alin. (5) C. proc. civ., Curtea de Apel Oradea va dispune suplimentarea probatoriilor, eventual, prin solicitarea de înscrisuri oficiale, de la Arhivele Naţionale, cu privire la extrasul 2025 din 12 octombrie 2005, privind pe numite A.A., care să precizeze cu exactitate gradul de rudenie între reclamantă şi mama acesteia, precum şi perioada de refugiu pentru care reclamanta a solicitat acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În consecinţă, Curtea, în conformitate cu prevederile art. 313 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe, spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta P.M. împotriva sentinţei nr. 79/CA/2006 din 17 aprilie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3986/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3995/2006. Contencios. Litigii Curtea de... → |
|---|
