ICCJ. Decizia nr. 419/2006. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 419/2006
Dosar nr. 3112/2005
nr. 12.827/1/2005
Şedinţa publică din 7 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 337 din 2 septembrie 2005, a Curţii de Apel Craiova, pronunţată în dosarul nr. 1033/2005, a fost admisă cererea reclamantei SC K.G. SRL Bucovăţ (Dolj), de suspendare a executării Raportului de inspecţie fiscală parţială nr. 4150 din 22 iulie 2005, a dispoziţiei nr. 4150 din 25 iulie 2005 şi a deciziei de impunere nr. 4150 din 25 iulie 2005, până la soluţionarea contestaţiei formulate de reclamantă, la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că cererea e întemeiată pe dispoziţiile art. 14 alin. (l) din Legea nr. 554/2004 şi că actele administrative a căror suspendare se cere, pot avea consecinţe nefaste asupra activităţii societăţii, astfel încât, chiar dacă contestaţia s-a depus la autoritatea emitentă, în condiţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, suspendarea se poate dispune de către instanţă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat în termen, recursul de faţă, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, cererea fiind legal scutită de plata taxei de timbru.
În motivare se arată:
- că la soluţionarea cererii de suspendare trebuia citată Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, întrucât şi soluţionarea în fond a contestaţiei, în raport cu valoarea contestată, conform dispoziţiilor art. 178 lit. a) C. proCod Fiscal, aparţine tot Agenţiei Naţională de Administrare Fiscală;
- că procedura executării silite a creanţelor bugetare este reglementată de Codul de procedură fiscală care, la art. 184 alin. (l), prevede că introducerea contestaţiei pe cale administrativă nu suspendă executarea actului administrativ;
- că toate susţinerile reclamantei sunt apărări de fond, care nu justifică prejudicierea sa prin executarea silită a creanţelor stabilite prin raportul de inspecţie fiscală.
Recursul se fondează, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sentinţa urmând a fi modificată în tot, iar cererea de suspendare, respinsă, pentru următoarele considerente:
Instanţa a făcut o greşită aplicare a legii, întrucât s-a învestit cu o cerere de suspendare a executării a cărei soluţionare este supusă unei legi speciale - Codul de procedură fiscală, care prevalează faţă de legea generală în materia contenciosului administrativ - Legea nr. 554/2004.
Astfel, art. 175 - 179 C. proCod Fiscal, reglementează procedura de soluţionare a contestaţiei împotriva actelor administrative fiscale: termenul de introducere, organul fiscal competent.
Art. 185 din cod reglementează în mod expres competenţa de soluţionare a cererii de suspendare a executării de către organul de soluţionare a contestaţiei, o competenţă exclusivă care înlătură aplicarea legii generale, inclusiv a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Dolj împotriva sentinţei civile nr. 337 din 2 septembrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa civilă atacată şi, în fond, respinge cererea de suspendare a executării actelor fiscale contestate, ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 357/2006. Contencios. Refuz emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 496/2006. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
