ICCJ. Decizia nr. 357/2006. Contencios. Refuz emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 357/2006
Dosar nr. 2472/2005
nr. 10272/1/2005
Şedinţa publică din 2 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC B. SA Biharia a chemat în judecată pârâţii Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Finanţelor Publice, A.D.S. şi A.V.A.S., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâţii la emiterea ordinului comun privind acordarea înlesnirilor la plată, stabilite prin Legea nr. 190/2004, sub sancţiunea unor daune cominatorii de 3.000.000 lei pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii, până la data emiterii actului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a fost supusă procedurii privatizării în baza Legii nr. 268/2001 şi de la data transferului dreptului de proprietate asupra acţiunilor s-a născut dreptul de a beneficia de înlesnirile fiscale acordate prin Legea nr. 190/2004.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 183/CA/2005 - PI din 6 iunie 2005, a respins excepţia de necompetenţă materială şi teritorială a Curţii de Apel Oradea, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor.
Totodată, a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâtele să emită ordinul comun privind acordarea înlesnirilor de plată stabilite prin Legea nr. 190/2004. A respins cererea de acordare a daunelor cominatorii şi a respins acţiunea reclamantei faţă de pârâtele A.V.A.S. şi A.D.S. Bucureşti.
Pentru a pronunţa o astfel de sentinţă, instanţa a reţinut că reclamanta este înscrisă în Anexa nr. 1 a Legii nr. 268/2001 şi potrivit OUG nr. 26/2005, art. II pct. 3, beneficiază de înlesnirile de plată reglementate de Legea nr. 190/2004.
S-a reţinut că reclamanta nu are datorii către Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, unde A.V.A.S. are atribuţii de a emite ordin comun şi nici faţă de A.D.S., astfel că faţă de aceste două părţi acţiunea a fost respinsă.
Referitor la plata daunelor cominatorii, s-a reţinut că Legea nr. 554/2004, în art. 24, reglementează modul de punere în executare a unei hotărâri definitive, astfel că nu se poate aplica măsura coercitivă a daunelor cominatorii.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că activitatea de post-privatizare este o sarcină care revine A.D.S., astfel că aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 190/2004, în cazul reclamantei, revine acestei Agenţii. Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nu poate elabora un ordin, fără a avea la bază documentele necesare, prevăzute de lege, în scopul emiterii actului administrativ.
A mai susţinut şi că obligarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale la emiterea unui ordin comun, privind acordarea înlesnirilor la plată conform Legii nr. 190/2004, este nefondată, deoarece următoarele etape revin, prin atribuţii şi competenţe, Ministerului Finanţelor Publice.
Recursul nu poate fi primit, pentru următoarele considerente:
În fapt, prin acţiunea formulată, SC B. SA Biharia a solicitat obligarea pârâţilor la emiterea unui ordin comun privind acordarea înlesnirilor la plată stabilite prin Legea nr. 190/2004, sub sancţiunea unor daune cominatorii de 3.000.000 lei pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la emiterea actului administrativ. Reclamanta a arătat că, întrucât la data de 30 ianuarie 2004, între A.D.S. şi S.A. B.&C. a fost semnat contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 3, prin care a devenit societate cu capital privat, s-a născut dreptul acesteia de a beneficia de înlesnirile fiscale acordate prin Legea nr. 190/2004.
Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 190/2004, „societăţile comerciale care deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului, precum şi terenuri ale altor proprietari, persoane fizice şi/sau juridice, privatizate sau în curs de privatizare la data intrării în vigoare a prezentei legi, beneficiază de facilităţi".
Înlesnirile la plată, potrivit dispoziţiilor art. 5 şi 6 din actul normativ sus-menţionat, se aprobă prin Ordinul comun al Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi al Ministerului Finanţelor Publice sau A.V.A.S., pentru contribuţii la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, datorate şi neachitate până la 30 iunie 2003.
Cum din certificatul de obligaţii bugetare rezultă că reclamanta are datorii: C.A.S.A. angajator; contribuţii la Fondul de pensii şi asigurări sociale ale agricultorilor şi impozit pe profit, în mod corect instanţa de fond a considerat că refuzul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi Ministerului Finanţelor Publice de a emite Ordinul comun pentru acordarea înlesnirilor de plată, este un refuz nejustificat.
Având, însă, în vedere că în dosarul de recurs s-a depus Ordinul comun privind acordarea de înlesniri la plata obligaţiilor bugetare datorate şi neachitate de SC B. SA Biharia, judeţul Bihor, fiind, deci, adusă la îndeplinire sentinţa recurată, rezultă că Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nu mai justifică un interes procesual în promovarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei civile nr. 183/CA/2005 - PI din 6 iunie 2005 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2997/2006. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 419/2006. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
