ICCJ. Decizia nr. 2987/2006. Contencios. Anulare acte administrative emise de C.N.V.M. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2987/2006
Dosar nr. 4991/2/2004
Şedinţa publică din 20 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 9 ianuarie 2003, reclamanta Asociaţia A.R. a solicitat anularea deciziei nr. 2086 din 18 noiembrie 2002, emisă de pârâta C.N.V.M., privind autorizarea ofertei publice de preluare, în vederea închiderii SC K.R. SA Alexandria, de către SC K.S. Ltd., persoană juridică de naţionalitate japoneză.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că drepturile sale de acţionar al SC K.R. SA Alexandria au fost vătămate prin Decizia contestată, care a fost emisă de pârâtă, cu încălcarea dispoziţiilor art. 138 din OUG nr. 28/2002, aprobată prin Legea nr. 525/2002 şi cu aplicarea greşită a prevederilor art. 134 din acelaşi act normativ.
În dezvoltarea motivelor de nelegalitate invocate, reclamanta a susţinut că pârâta nu a avut în vedere că, în cazul acţionarului care deţine mai mult de 90% din acţiunile emitentului, cum este cazul societăţii K.S. Ltd., pentru promovarea unei oferte de preluare, era obligatorie procedura reglementată de art. 138 alin. (3) - (5) din OUG nr. 28/2002.
Prin faptul că oferta societăţii japoneze nu a urmat această procedură, obligatorie şi în perioada 3 octombrie - 1 decembrie 2002, reclamanta a arătat că a fost vătămat dreptul său de a obţine un preţ echitabil pentru acţiunile deţinute.
La data de 17 martie 2004, SC K.S. Ltd., persoană juridică de naţionalitate japoneză, a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtei C.N.V.M. şi a solicitat respingerea acţiunii, motivând că oferta sa de preluare şi de închiriere a societăţii K.R. SA, s-a derulat în conformitate cu reglementările legale în materia pieţei de capital.
Prin sentinţa civilă nr. 1330 din 30 iunie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de intervenţie accesorie formulată în interesul pârâtei şi a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei.
Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut ca fiind legală, Decizia contestată, care a fost emisă de pârâtă, printr-o aplicare corectă a prevederilor art. 134 şi 136 din OUG nr. 28/2002, în vigoare până la data de 1 decembrie 2002, fără a fi fost incidente dispoziţiile art. 138 alin. (1) din acelaşi act normativ, aplicabile după data respectivă.
De asemenea, instanţa de fond a stabilit că procedura de determinare a preţului reglementată în art. 138 alin. (3) şi (5) din OUG nr. 28/2002, nu era aplicabilă decât acţionarului minoritar, care acţionează concertat în societate, ceea ce nu corespunde situaţiei acţionarului majoritar intervenient în cauză, care a acţionat singur şi nemijlocit pentru achiziţionarea procentului de 8,7699% din capitalul social al emitentului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamanta Asociaţia A.R. şi a solicitat modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii şi anulării actului administrativ dedus judecăţii.
Recurenta a criticat hotărârea atacată, pentru interpretarea greşită dată dispoziţiilor art. 138 alin. (3) şi (5) din OUG nr. 28/2002, astfel cum a fost completată şi modificată prin OUG nr. 122/2002 şi a arătat că, deşi acestea erau în vigoare la data emiterii deciziei contestate, nu au fost aplicate de intimate, prin derularea procedurii obligatorii pentru determinarea şi contestarea preţului în ofertele publice de preluare.
Argumentul instanţei de fond, că aceste prevederi legale au vizat numai situaţia acţionarului majoritar care acţionează concertat în societate, a fost considerat de recurentă, ca fiind lipsit de temei legal, cu motivarea că dispoziţia normativă este clară şi se referă, atât la acţionarul majoritar, cât şi la grupul de persoane care acţionează în mod concertat.
Din acest punct de vedere, s-a arătat că în cauză, este total lipsit de relevanţă că intervenienta-intimată, acţionar majoritar, nu a acţionat concertat, din moment ce avea o poziţie majoritară absolută, care îi conferea mai mult de 90% din drepturile de vot la societatea emitentă.
Recurenta a considerat că instanţa de fond a aplicat greşit în cauză dispoziţiile art. 134 alin. (3) din OUG nr. 28/2002, deşi procentul de 91,23% din capitalul social al societăţii emitente care era deţinut de intervenienta-intimată, nu corespundea celor patru situaţii reglementate în mod distinct prin limita minimă a drepturilor de vot deţinute.
În ultimul motiv de recurs, s-a făcut trimitere la practica judiciară în materie şi s-a indicat Decizia nr. 2160 din 28 mai 2004, prin care o cauză similară a fost soluţionată în sensul susţinerilor recurentei cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 138 alin. (3) - (5) din OUG nr. 28/2002, cu modificările şi completările aduse prin OUG nr. 122/2002.
Analizând actele, lucrările dosarului şi motivele de recurs invocate, în raport cu dispoziţiile art. 304 şi3041 C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Criticile formulate în primele motive de recurs se dovedesc a fi neîntemeiate faţă de motivarea instanţei de fond, care a reţinut că în perioada 3 octombrie - 29 noiembrie 2002 era aplicabilă procedura de determinare şi de contestare a preţului ofertelor publice de preluare, aşa cum a fost prevăzută în art. 138 alin. (3) - (5) din OUG nr. 28/2002, modificată şi completată prin OUG nr. 122/2002.
Instanţa de fond a considerat, însă, că această procedură era incidentă, numai pentru situaţia în care acţionarul majoritar sau un grup de persoane acţionează concertat, ceea ce nu corespunde cazului acţionarului intervenient, care a acţionat singur şi nemijlocit.
Din acest motiv, se constată că instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt, reţinând că dobândirea de către intimata-intervenientă, a poziţiei de control majoritară absolută, s-a realizat fără intenţie, având ca efect aplicarea dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din OUG nr. 28/2002, potrivit cărora, deţinătorul unei asemenea poziţii are mai multe obligaţii alternative, printre care şi aceea de a derula o ofertă publică în conformitate cu prevederile art. 134 alin. (3) din acelaşi act normativ. În atare situaţie, aplicarea acestei ultime proceduri a fost fără temei contestată de către recurentă. Această concluzie se impune, cu atât mai mult, cu cât recurenta nu îndeplinea condiţiile legale pentru a contesta preţul acţiunilor în procedura prevăzută de art. 138 alin. (3) - (5) din OUG nr. 28/2002, modificată şi completată prin OUG nr. 122/2002 şi deci, nu a dovedit dreptul ori interesul său legitim care pretinde că ar fi fost vătămat prin neaplicarea procedurii respective.
La data iniţierii şi derulării ofertei publice de preluare de către intimata-intervenientă, asociaţia recurentă deţinea numai o acţiune la societatea emitentă şi nu îndeplinea condiţia de a deţine cel puţin 5% din acţiuni pentru a contesta preţul stabilit, astfel cum s-a prevăzut în art. 138 alin. (4) din OUG nr. 28/2002, modificată şi completată prin OUG nr. 122/2002.
Referirea recurentei la Decizia nr. 2160 din 28 mai 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, se dovedeşte a fi lipsită de relevanţă în cauză. Considerentele acestei decizii nu sunt în contradicţie cu hotărârea atacată, în privinţa perioadei de aplicare a dispoziţiilor art. 138 alin. (3) - (5) din OUG nr. 28/2002, modificată şi completată prin OUG nr. 122/2002. Aplicarea acestei reglementări în cauza de faţă a fost înlăturată de instanţa de fond, în raport cu situaţia concretă care a fost dovedită şi care nu coincide cu elementele de fapt reţinute în Decizia indicată de recurentă.
Faţă de motivele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Asociaţia A.R. împotriva sentinţei civile nr. 1330 din 30 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2985/2006. Contencios. Anulare acte... | ICCJ. Decizia nr. 2988/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
