ICCJ. Decizia nr. 2997/2006. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2997/2006
Dosar nr. 741/1/2006
Şedinţa publică din 20 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 19 aprilie 2005, reclamanta SC S.F. SA Sfântu Gheorghe a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Covasna, solicitând anularea deciziei de impunere nr. 412/2005 şi a procesului-verbal de control nr. 3122/2004, prin care s-au stabilit în sarcina societăţii, obligaţii fiscale de 7.833.584.941 lei, precum şi a se constata inexistenţa vreunui drept de creanţă al bugetului de stat, cu titlu de impozit pe profit, T.V.A. şi penalităţi de întârziere.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a formulat contestaţie împotriva celor două acte administrative atacate, dar că în mod greşit, Ministerul Finanţelor Publice, prin Decizia nr. 50/2005, a dispus suspendarea contestaţiei, până la soluţionarea laturii penale a cauzei.
Prin sentinţa nr. 126 din 18 octombrie 2005, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a trimis cauza, la Ministerul Finanţelor Publice, pentru soluţionarea pe fond a contestaţiei formulate de reclamantă împotriva deciziei de impunere şi a procesului-verbal de control.
Instanţa a respins cererea societăţii, privind constatarea inexistenţei vreunui drept de creanţă al bugetului de stat, constând în impozit pe profit, T.V.A., dobânzi şi penalităţi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că în mod greşit, s-a procedat la suspendarea judecării contestaţiei, în loc să se pronunţe o soluţie pe fond, în condiţiile în care reclamanta a respectat dispoziţiile procedurale prevăzute de Codul de procedură fiscală şi de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Împotriva sentinţei au declarat recurs, pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Covasna, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâţii au arătat că societatea reclamantă nu a înţeles să solicite şi anularea deciziei nr. 50 din 15 martie 2005, astfel încât instanţa s-a pronunţat asupra acestui act administrativ, deşi nu a fost învestită în acest sens, regăsindu-se motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
De asemenea, s-a învederat că nu se poate pronunţa o soluţie asupra fondului contestaţiei, cât timp se află în curs de soluţionare cauza penală privind eventualele infracţiuni sesizate cu privire la activitatea desfăşurată de societate.
Analizând actele cauzei, în raport cu motivele invocate şi cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect că, deşi nu s-a solicitat expres anularea deciziei nr. 50/2005, a fost legal învestită să se pronunţe asupra legalităţii şi temeiniciei acesteia, în condiţiile în care reclamanta a precizat în acţiune, că soluţia dată contestaţiei este greşită şi de natură a prejudicia grav.
Societatea a mai arătat că suspendarea procedurii administrative este nelegală, echivalând în fapt cu refuzul soluţionării contestaţiei, ceea ce îndreptăţeşte sesizarea instanţei.
Cu privire la temeinicia deciziei nr. 50/2005, Curtea constată că prin aceasta s-a dispus suspendarea soluţionării cauzei, până la încetarea definitivă a motivului ce o determină, respectiv până la pronunţarea unei soluţii în cauza penală având ca obiect caracterul infracţional al faptei ce atrage plata la bugetul statului, a obligaţiilor în sumă de 7.833.584.941 lei.
Referitor la acest dosar penal, rezultă din actele cauzei că, iniţial, în anul 2004 a fost sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov care, ulterior, în anul 2005, a declinat dosarul la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Covasna. Această din urmă instituţie a comunicat instanţei, la 15 septembrie 2005, că în cauza privind pe C.G., administrator a 7 firme, care a intrat în relaţii de afaceri cu mai multe societăţi comerciale, printre care şi reclamanta, se administrează probe în vederea finalizării urmăririi penale.
În raport cu aceste înscrisuri, Curtea reţine că în prezent nu sunt date suficiente din care să rezulte caracterul infracţional al tranzacţiilor comerciale efectuate de reclamantă care să fi avut ca scop diminuarea obligaţiilor fiscale.
În consecinţă, măsura suspendării soluţionării contestaţiei nu este justificată, instanţa de fond dispunând în mod corect trimiterea cauzei, la organul financiar, pentru pronunţarea asupra fondului contestaţiei.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Covasna, în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 126/F din 18 octombrie 2005 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenţii, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2500 lei RON.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2988/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 357/2006. Contencios. Refuz emitere act... → |
|---|
