ICCJ. Decizia nr. 425/2006. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 425/2006
Dosar nr. 1408/2005
nr. 6035/1/2005
Şedinţa publică din 8 februarie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 5 martie 2004, reclamanta SC P.S. SA Moineşti a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Industriilor (în prezent Ministerul Economiei şi Comerţului) şi SC C.E. SA Câmpina, anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.03 nr. 0753 din 12 ianuarie 2004, pentru suprafaţa de 26.199,34 mp.
În motivare, reclamanta a arătat că, în mod eronat, în actul contestat, a fost inclus în terenul în suprafaţă totală de 26.199,34 mp, şi terenul de 5.312,88 mp, care se află în administrarea sa, de peste 20 de ani. Că, pe acest teren, reclamanta a pus în funcţie o staţie de mixturi asfaltice în anul 1989, însă în 1993, pârâta SC C.E. SA Câmpina a întocmit planul de situaţie, fără consultarea Consiliului Local, cu toate că, aparţinând domeniului public, acest teren era inalienabil şi insesizabil.
Pârâta SC C.E. SA Câmpina a formulat în cauză, cerere reconvenţională, solicitând obligarea reclamantei-pârâte SC P.S. SA Moineşti, să îi lase în deplină proprietate şi liniştită posesie, terenul în suprafaţă de 5.312,88 mp, situat în municipiul Moineşti, cartierul Găzărie, întrucât este proprietatea acesteia, în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.03 nr. 0753, transcris sub nr. 4668 din 20 decembrie 1995.
Prin sentinţa civilă nr. 64 din 19 aprilie 2004, Tribunalul Bacău, iniţial învestit, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat judecarea cauzei, în ceea ce priveşte doar acţiunea formulată de SC P.S. SA Moineşti, în favoarea Curţii de Apel Bacău.
Judecând în fond pricina în primă instanţă, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 24 din 15 martie 2005, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active, a admis acţiunea şi cererea de intervenţie accesorie formulată în cauză de Consiliul Local Moineşti, a constatat nulitatea absolută parţială a certificatului de proprietate seria M.03 nr. 0753/1994, privind suprafaţa de 5.312,88 mp, teren identificat prin punctele topo-cadastrale 1-2-P-7-8-9-10 şi a obligat pârâţii să plătească reclamantei, suma de 7.106.000 ROL, cheltuieli de judecată. Totodată, a disjuns cererea reconvenţională, fixându-i termen de judecată la data de 18 aprilie 2005.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, în raport cu înscrisurile depuse şi cu concluziile expertizei topo-cadastrale administrate în cauză, din care rezultă că terenul în litigiu nu se afla, la data înfiinţării societăţii pârâte, în patrimoniul acesteia, nu-i era necesar desfăşurării obiectului de activitate şi nici nu era declarat, spre a fi impozitat, precum şi cu dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 şi ale HG nr. 834/1991.
Împotriva sentinţei au declarat recurs, în termen legal, atât pârâtul Ministerul Economiei şi Comerţului, cât şi pârâta SC C.E. SA Câmpina.
În recursul său, pârâtul Ministerul Economiei şi Comerţului a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 5, 9 şi 10 C. proc. civ., casarea sentinţei atacate şi respingerea acţiunii, ca inadmisibilă sau ca tardivă, întrucât intimata-reclamantă nu a respectat dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 29/1990 (în vigoare la acea dată), privind formularea plângerii administrative prealabile şi termenul de introducere a acţiunii.
Recurentul a mai criticat soluţia primei instanţe, şi în ceea ce priveşte obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, arătând că intimata-reclamantă a achitat o taxă judiciară de timbru mai mare, decât cea legal datorată, ceea ce nu poate fi imputat recurenţilor-pârâţi.
Că, nu poate fi reţinută nici obligaţia la plata onorariului expertului, întrucât nerespectarea de către acesta, a obligaţiilor legale privind convocarea la efectuarea raportului de expertiză şi necomunicarea raportului respectiv, atrag nulitatea prevăzută de dispoziţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Recurenta-pârâtă SC C.E. SA Câmpina a criticat soluţia recurată, exclusiv cu privire la fondul cauzei, susţinând, în esenţă, că documentaţia topografică ce a stat la baza eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate, s-a întocmit în conformitate cu prevederile legale, cu aprobarea autorităţilor administraţiei publice judeţene abilitate de lege în acest scop şi că a fost achitat şi impozitul pe teren.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs invocate şi cu dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va admite recursurile, în sensul şi pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Hotărârea primei instanţe, de respingere a excepţiei privind procedura prealabilă, pronunţată prin încheierea de la 7 septembrie 2004, se întemeiază pe aprecierea eronată a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) şi ale art. 8 din Legea nr. 29/1990 (în vigoare la acea dată).
Potrivit acestor texte de lege, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său recunoscut de lege, are obligaţia ca, anterior sesizării instanţei de contencios administrativ, să exercite recursul administrativ la autoritatea publică emitentă a actului contestat şi să dovedească epuizarea acestei proceduri.
Din toată economia dosarului nu reiese că intimata-reclamantă s-a adresat autorităţii publice emitente pentru anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, considerat a fi nelegal întocmit şi nici nu a formulat apărări în acest sens, pentru a combate excepţia întemeiată pe dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990.
În atare situaţie, se constată că intimata-reclamantă, ca, de altfel, şi intimatul-intervenient, nu au îndeplinit procedura prealabilă a recursului administrativ, care are caracterul unei norme generale de procedură în litigiile de contencios administrativ.
Neîndeplinirea acestei cerinţe, asemenea nerespectării oricărei norme de procedură, afectează însuşi exerciţiul dreptului la acţiune, condiţionând admisibilitatea acţiunii în justiţie întemeiată pe prevederile Legii nr. 29/1990.
Constatând că este întemeiat acest motiv de recurs, Curtea va admite recursurile, va casa hotărârea atacată şi, pe fond, va respinge acţiunea, ca inadmisibilă, va menţine dispoziţia privind disjungerea cererii reconvenţionale, fără a se mai impune examinarea celorlalte critici formulate de recurenţii-pârâţi, cu privire la fondul pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâţii Ministerul Economiei şi Comerţului şi SC C.E. SA Câmpina împotriva sentinţei civile nr. 24 din 15 martie 2005 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează în parte sentinţa atacată şi respinge, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de SC P.S. SA Moineşti.
Menţine dispoziţia privind disjungerea cererii reconvenţionale formulate de SC C.E. SA Câmpina.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 424/2006. Contencios. Recurs împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 427/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
