ICCJ. Decizia nr. 430/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 430/2006
Dosar nr. 2328/2005
nr. 9695/1/2005
Şedinţa publică din 8 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 21 ianuarie 2005 şi precizată prin cererea depusă la 17 mai 2005, reclamantul C.M. a solicitat anularea protocolului nr. 615639/104/2003, încheiat între Ministerul Finanţelor Publice şi Autoritatea Naţională de Control şi pe cale de consecinţă, anularea deciziei nr. 56 din 20 ianuarie 2004, emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Olt şi recunoaşterea dreptului său de angajat pe perioadă nedeterminată în funcţia de comisar în cadrul Gărzii Financiare, secţia Olt.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că actele administrative contestate sunt nelegale, pentru că a fost modificat raportul său de serviciu, prin trecerea din funcţia de comisar superior clasa I în cadrul Gărzii Financiare, secţia Olt, în funcţia de consilier superior, clasa I, la Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Olt, fără a se solicita acordul său, conform art. 41 alin. (1) C. muncii şi art. 79 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată şi fără a se face dovada selecţiei personalului preluat prin transfer.
Pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Olt a depus întâmpinare la data de 3 martie 2005 şi a invocat excepţia tardivităţii cererii de anulare a deciziei nr. 56 din 20 ianuarie 2004, motivând că reclamantul nu a respectat termenul prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa nr. 209 din 19 mai 2005, prin care a respins acţiunea, ca tardiv formulată, reţinând că reclamantul a solicitat anularea protocolului nr. 615639/104/2003, după împlinirea termenului de 1 an de la data emiterii actului, prevăzut în art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul, solicitând casarea hotărârii, ca nelegală şi netemeinică.
Recurentul a susţinut că instanţa de fond a constatat greşit tardivitatea acţiunii de anulare a protocolului nr. 615639/104, reţinând că acest act a fost încheiat la 22 ianuarie 2003, deşi la acea dată nu exista una din semnatarele actului, Autoritatea Naţională de Control, înfiinţată prin OUG nr. 91/2003 şi HG nr. 1538/2003. Faţă de data intrării în vigoare a acestor acte normative, recurentul a arătat că protocolul contestat în cauză a fost înfiinţat la 22 ianuarie 2004, ceea ce dovedeşte că acţiunea în anulare a fost formulată în termenul legal.
Pe fondul cauzei, recurentul a solicitat anularea actelor administrative prin care au fost modificate în mod nelegal raporturile sale de serviciu, pentru că nu şi-a exprimat acordul în scris şi transferul său nu a fost motivat sub aspectul criteriilor de selectare a personalului, fiind încălcate garanţiile de stabilitate a funcţiei publice prevăzute în art. 3 lit. f) şi art. 79 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată şi art. 41 alin. (1) C. muncii.
Prin întâmpinare, intimata Cancelaria Primului Ministru a arătat că Autoritatea Naţională de Control a fost desfiinţată în conformitate cu prevederile OUG nr. 49/2005 şi a solicitat să se constate că nu are calitate procesuală pasivă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., , Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat, pentru următoarele considerente, care vor completa motivarea hotărârii atacate.
Excepţia de tardivitate a acţiunii a fost corect admisă de instanţa de fond şi criticile aduse în recurs acestei soluţii sunt neîntemeiate.
În motivarea cererii de chemare în judecată şi în precizarea acţiunii depusă la 17 mai 2005, recurentul-reclamant a arătat că Decizia nr. 56 din 20 ianuarie 2004 i-a fost comunicată la data de 24 ianuarie 2004 şi că actul a cărui anulare s-a solicitat în principal, este protocolul nr. 615639/104/2003, încheiat între Ministerul Finanţelor Publice şi Autoritatea Naţională de Control.
Într-adevăr, instanţa de fond a reţinut că acest protocol a fost încheiat la data de 22 ianuarie 2003, preluând eroarea materială cuprinsă în actul administrativ.
În realitate, protocolul respectiv a fost întocmit la 22 ianuarie 2004, pentru că la data de 22 ianuarie 2003, reţinută de instanţa de fond, Autoritatea Naţională de Control nu preluase de la Ministerul Finanţelor Publice, atribuţiile specifice activităţii privind Garda Financiară, competenţe care i-au fost atribuite prin OUG nr. 91/2003 (M. Of. nr. 712/13.10.2004).
Această eroare materială nu influenţează, însă, soluţia dată excepţiei de tardivitate a acţiunii şi, deci, nu este întemeiat motivul de casare invocat de recurent.
Astfel, se constată că şi faţă de data de 22 ianuarie 2004, la care a fost semnat protocolul nr. 615639/104/2003, acţiunea în anulare înregistrată la 21 ianuarie 2005 a fost formulată cu depăşirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Acest termen a început să curgă de la data când a expirat termenul legal de 30 de zile de soluţionare a recursului administrativ prealabil exercitat prin cererile înregistrate la 16 aprilie 2004, la Autoritatea Naţională de Control şi la 19 februarie 2004, la Comisariatul General al Gărzii Financiare.
Apărarea din recurs privind respectarea termenului de 1 an, prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi care se calculează de la data emiterii actului, nu poate fi primită, pentru că recurentul nu a dovedit conform acestei reglementări, existenţa unor motive temeinice, în considerarea cărora să fie admisibilă depăşirea termenului de 6 luni pentru sesizarea instanţei de contencios administrativ.
Toate apărările recurentului privind excepţia de tardivitate a acţiunii, au fost formulate în baza art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, dar nu cuprind elementele de fapt care au determinat depăşirea termenului de 6 luni, pentru a se aprecia dacă există motive temeinice în prezenta cauză care să justifice aplicarea acestei reglementări.
În consecinţă, instanţa de fond a constatat corect tardivitatea acţiunii şi nefiind motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate în acest sens, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
Faţă de soluţia dată acestui prim motiv de recurs, nu se mai impune a fi examinate criticile formulate pe fondul pricinii şi excepţia privind lipsa calităţii procesuale pasive a Cancelariei Primului Ministru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul C.M. împotriva sentinţei civile nr. 209 din 19 mai 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 428/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 431/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
